Depresia.

Un cuvânt bine ascuns, trecut sub tăcere și închis cu 7 lacăte.

De parcă a fi depresiv este o rușine. Un stigmat.

De parcă dacă nu l-am pomeni, n-ar exista.

Ei bine, există.

Ei bine, nu este nici rușine, nici stigmat.

Iar dacă evităm să vorbim despre depresie asta nu o face să dispară.

Și eu am fost diagnosticată cu depresie. Greșit ce-i drept. Am și luat pilule contra depresiei. Tot greșit, evident.

Boala mea a fost – ca să zic aşa – mai complexă decât depresia.

Norocul meu a fost că „după lupte seculare care-au durat aproape 30 de ani”, am dat peste medicul potrivit. Care mi-a pus diagnosticul corect și-am urmat tratamentul potrivit.

Cert este că m-am luptat cu simptome comune depresiei și știu că nu e de glumă.

Degeaba aștepți sperând să „treacă” de la sine. Pentru că nu trece. Din contra, se agravează.

În primul…