Furtună

08.08.2018

Azi noapte-a fost furtună. Vreme grea. Cum nu am mai văzut vreodată. Cerul brăzdat de fulgere continue, tunete asurzitoare și-o ploaie torențială ce-a răpăit întruna și ne-a inundat curtea. Vântul a fost atât de puternic c-a rupt copacii din pădure și din parc. Dimineață când am ieșit din casă peisajul era apocaliptic. Parcă eram după război…
Nu m-au speriat furtunile niciodată. Din contră, m-au fascinat. Tunete și fulgere, ploaie torențială, rafale de vânt, cerul bubuind și clocotind e un spectacol măreț. O desfășurare de forțe care mă impresionează și-mi place.
Da, știu. Sunt o ciudată și-o ieșită din tipare. În care nu m-am încadrat niciodată. Oaia neagră, rebela, dusa cu pluta de pe Someș, blonda cu pudelul din Hamme, rara avis sau răsărita din peisaj (sau turmă 😜), am fost dintotdeauna altfel decât restul.
Și cu siguranță n-o să mă schimb de-acum doar ca să dau bine la public și să impresionez. Că și de impresionat drept să vă zic mi se cam fâlfâie și mă cam doare la patină (sau în… cot 😜).
Da, îmi place vremea grea.
Dacă ați reușit să treceți peste introducere și n-ați dat încă bir cu fugiții, scuipându-vă în sân, hai să vă și explic de ce.
E un moment în care io una îmi dau seama de măreția și puterea lui Dumnezeu (sau a divinității, formei superioare, bla, bla, bla, că dacă-i după noul trend nu mai e voie nici să credem în el sau să-l numim – doar – Dumnezeu 😳).
Bun. Indiferent cum l-om numi, când vezi că într-o clipită poate rade și face una cu pământul TOT este înfricoșător dar și extrem de fascinant. O reamintire a puterii absolute. Și a nimicniciei noastre. Cât de mici, infimi și neînsemnați suntem.
Om fi noi scântei divine dar flacăra de unde-am „sărit” e totuși altceva.
Și câte-un pui de ăsta de uragan ne amintește asta.

Că-n mâinile altcuiva e putința de-a o stinge. Dacă vrea… Și nu a noastră. Că forma aia superioară, divinitatea, Dumnezeu, este DEASUPRA noastră. Iar semnul egal nu-l putem pune între noi și EL. Indiferent de trenduri. Indiferent de cât de treziți spiritual am fi și indiferent cât de evoluați ne-am crede.
Să nu uiți, Darie…”.

Să nu uiți!

V-am țucat!

Cu dragoste,
Aura B. Lupu

Reclame

Un gând despre „Furtună

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Că-n mâinile altcuiva e putința de-a o stinge. Dacă vrea… Și nu a noastră. Că forma aia superioară, divinitatea, Dumnezeu, este DEASUPRA noastră. Iar semnul egal nu-l putem pune între noi și EL. Indiferent de trenduri. Indiferent de cât de treziți spiritual am fi și indiferent cât de evoluați ne-am crede.
    „Să nu uiți, Darie…”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s