Acumulăm frustrări. Adunăm nemulțumiri. Strângem supărări.
Nu cred că-s mulți cei care reușesc să fie-n echilibru și-ntr-o stare ZEN permanentă. Omu’ de rând se lovește zilnic de stări negative. Pe care nu are întotdeauna timp – sau posibilitatea – să le rezolve pe loc și imediat. Și-atunci le acumulează, le depozitează.
Asta până când nu mai are unde, că s-a umplut paharu’ și-i musai să-l golească.
Vine momentul când preaplinul răbufnește.
Din păcate și de cele mai multe ori măgăoaia pică-n cârca celui care n-are de fapt nicio vină.
Nu m-aș fi gândit la asta dacă n-o pățeam și io. 🙂 Știți voi, tăt pățitu-i priceput. 😉 Eh, pricepută nu știu cât sunt dar știu că m-a deranjat foarte tare. Și când ceva mă sâcâie, musai să văd de ce. Și scormonind io cu drag și spor prin labirintu’ minții mele, am dat de momentul cheie, „aha”-ul clarificator. Păi cum să nu mă deranjeze dacă am recunoscut pattern-ul? Poziția ghiocel? Când îți iei șuturi în cur nemeritat? Când ești tras de urechi fără să ai vreo vină? Cred că mulți au trecut prin asta. Cred că puțini au scăpat de revărsarea nervilor și-acumularea frustrărilor. Ale unui șef, părinte, consort, coleg…
Dar… la rândul nostru, cei care-am fost în poziția ghiocel, facem același lucru și noi. Îl perpetuăm. De asta m-a deranjat atât de tare pentru că și io, la rândul meu, o făcusem de nenumărate ori. Supărările de peste zi, nervii, stresul, ș.a.m.d. de prea multe ori le-am vărsat acasă, în familie. De prea multe ori victime au fost băieții și soțul meu. Ei au suportat consecințele. Dar fără să fie vinovați… 😦
Conștientizarea asta nu-i tocmai comodă. Nu-i ușor de digerat. Dar… Auruc înghite-n sec, trage aer în piept și cere-ți iertare fain frumos. Și, cel mai important, rupe cercul. Ieși din el. „Ce ție nu-ți place, altuia nu face.” 😉 Și într-adevăr, așa e. ❤
Ăsta-i de fapt secretul.
De fiecare dată când ceva ne deranjează extrem de tare, ar fi bine să analizăm de ce.
De fiecare dată când se-ntâmplă ceva ce ne „roade” și ne sâcâie, ar fi bine să căutăm motivul din spate „ceva”-ului ăsta.
De fiecare dată când cineva ne apasă pe niște butoane, ar fi bine să vedem nu cumva la rândul nostru apăsam pe ale altcuiva?
Rupeți cercurile în care ne-nvârtim până ne-mbătăm de cap. Fiți voi cei care pășiți dincolo de ele. Recunoașteți pattern-urile. Și nu le mai perpetuați. 😉
Un început de săptămână fain vă doresc!
Cu dragoste,
❤
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul