Samantha

Ce bine-i să dormi de-amiază! 🙂 Știu că nimeni nu recunoaște „nănicul” din timpul zilei, ca nu cumva să fie catalogat drept puturos, da’ voi știți cât îmi pasă mie de ștampile 😉 și dacă asta am făcut, de ce să nu recunosc? Ba vi-l mai și recomand că tare bine prinde câte-un pui de ăsta de somn, mai ales când afară plouă -în sfârșit!- (n-am crezut că voi ajunge să declar asta în Belgia!) și vii de la serviciu ruptă de-oboseală.
Ce-i drept că-n prima oră a fost musai să strâng prin casă,
n-aș fi putut dormi cu gândul că-n casa mea zici c-a explodat o bombă sau c-a trecut un uragan. Și-i tot musai și-o contractare, o restabilire de sarcini, că văd că bărbații ăștia-i mei îs cam amnezici. 😜
Oare cum poți uita că pentru fiecare lucrușor exist-un loc anume? Că papucii au locu’ lor sub scări, cheile după ușă, hainele-n cuier și gențile-n dulap? Cum poți să uiți că farfuriile murdare trebuie puse ÎN mașina de spălat vase și nu PE, că pentru hainele murdare este-un coș, pe care mai și scrie „Laundry Today or Naked Tomorrow”, 😜🤣 iar că dacă lași pâinea afară se uscă și-i numa’ bună de-aruncat?
Da’ de plăcut le place când e ordine și curățenie, când lumânările ard potolit și răspândesc miros frumos, când vasele-s spălate și hainele curate (și așezate-n dulap!). 😉
De multe ori i-am întrebat că totuși cine-și închipuie că face toate astea? Samantha? Kabouter-ii? Spiridușii? Sau că am io vreo baghetă magică? Ce-i drept nu mi-ar strica… 😉
Îi iubesc de nu mai pot pe toți patru da’ vai ce-mi vine câteodată să-i strâng de gât!
Norocu’ lor e ca-și spală păcatele. Mă mai „îmblânzesc” când vin de la muncă și găsesc mâncarea făcută, casa lună și bec, cumpărăturile făcute și câte-un buchet maaaare de flori. 😍
Așa că-i absolv. De orice vină. Și le uit bombele și uraganele…
Asta-i frumusețea vieții, cred. Îi bodogănesc și-i bombănesc, da’ când sunt plecați mi-e dor de deranjul și haosul provocat de ei.
Oricum, azi după ce-am strâns și adunat prin casă am tras un pui de somn. Fără să mă simt vinovată, fără să am remușcări și fără să-mi mai reproșez. Ca și asta era o problemă, de fiecare dată când făceam ceva pentru mine și mă puneam pe mine și nevoile mele pe primul plan, o voce-n cap răcnea: ești leneșă, vezi că n-ai șters prafu’, vezi că mai ai atâtea de făcut și tu ce faci? Dormi? Citești? Scrii? Te feisbuchezi? Te plimbi?
O altă credință limitativă, că orice-ai face DOAR pentru
tine-i pierdere de vreme. Eh, am aflat că nu-i. Din contră.
E hrana ta de suflet. E time-out-ul necesar.
Pe care l-am luat. Și-l iau în continuare. 😉
Fiți egoiști. Fiți hulpavi cu timpul vostru, pentru voi.
Contractați-vă relațiile. Stabiliți-vă granițele. Puneți-vă limite. Tu dai dar ce primești în schimb? Tu faci curat dar cine calcă? Tu duci gunoiul dar cine face cumpărăturile? ș.a.m.d.
Iar dac-aveți chef de-un somn de după-masă, vi-l recomand.
Serios. 😉

V-am țucat!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu

P.S. : sorry, cărțile le trimit doar mâine, azi poșta s-a închis la 5…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s