Celebrare

08.08.2018
Azi mi-am amintit emoția și bucuria și trăirile extraordinare din momentul primirii diplomei de absolvire. Ce mult a însemnat pentru mine asta și cât de faină a fost călătoria. Pentru că ok, a fost și partea grea, de învățat, cu examene și teme și proiecte (care deși mă consumă, mă sperie și mă stresează de numa’ numa în final rezultatul contează și mai ales că mi-am demonstrat că pot și sunt în stare) dar a fost și partea cealaltă, pe care n-o pot numi doar școală.
A fost o călătorie minunată.🙂 Pe care sunt extrem de fericită c-am făcut-o. Dar uite cum am uitat de ea. Noroc c-o postare a unei prietene ce mi-a amintit-o.
Îmi dau seama acum că nici măcar n-am celebrat cum trebuie și se cuvine un astfel de moment.
Atunci m-am bucurat, dar momentul fizic, când am ținut în palme diploma, medalia și eșarfa, imprimate cu numele meu, l-am trecut fără fastul cuvenit, fără bucuria și extazul ce clocoteau atunci în mine; le-am înăbușit și amânat pentru când „o să am timp”. 😦
Și uite cum am tot amânat-o și-am tot lălăit-o și lăsat-o de azi pe mâine până când am și uitat să o mai fac…
Prinși în vâltoarea zilelor și-a preocupărilor cotidiene uităm, din păcate, să ne bucurăm de realizările noastre. De ceea ce ne bucură și ne fericește. Suntem atât de preocupați de treburile zilnice, de sarcinile și îndatoririle noastre încât amânăm ceea ce de fapt avem nevoie și tânjim să facem. Ceea ce de fapt ne dă energie și putere și-i combustibilul ce ne mână înainte.
Și ne trezim vlăguiți, storși de puteri, prea blegi și moi
și-apatici și fără chef și nu mai găsim puterea de-a trece peste-o zi de muncă, nu mai putem face față treburilor zilnice și-obligatorii și totul ni se pare peste puterile noastre.
De ce?
Pentru că am uită să ne bucurăm de tot ce-am realizat. Am uitat să celebrăm ce-am reușit. Am uitat să sărbătorim, cum se cuvine, succesele de pân-acum.
Normal că totul ni se pare fără rost dacă ceea ce-i important amânăm.
Normal că n-avem chef de absolut nimic dacă ceea ce ne-a făcut inima să zburde pe câmpii de fericire am dat uitării.
Normal că suntem indiferenți la tot dacă totul de pân-acum,
ce-a însemnat enorm, l-am minimalizat și transformat în bagatelă.
Celebrați-vă.Bucurați-vă. Sărbătoriți-vă.
Dacă voi vă minimalizați reușitele, ceilalți cu siguranță n-o să vi le recunoască.
Dacă voi vă bagatelizați succesele, ceilalți n-o să vi le preamărească.
Dacă noi suntem indulgenți și nepăsători cu noi înșine, celorlalți nici pe-atât n-o să le pese.

Nu lăsați să treacă nicio zi fără să celebrați. Orice reușită, orice pas înainte, orice realizare, cât de mică sau oricât de mare, la sfârșitul zilei amintiți-o. Pomeniți-o. Ancorați-o.
Pentru că meritați. Merităm. 🙂 😉

Cu dragoste,
Aura B. Lupu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s