Putoare

Sunt o ființă pașnică. În general și de-obicei. Da’ azi am avut un moment în care-aș fi tras palme după cap. Și niște șuturi în cur însoțite de-un „Marș la baie și te spală!”. 👿
Serios, de-abia m-am înfrânat și-apoi mi-a fost rușine de pornirea animalică din mine dar e ceva ce nu suport. Mă îngrețoșează și mă revoltă. Mă face să mă cutremur de scârbă și-mi întoarce mațele pe dos, 🤢 de nu-s apoi bună de nimica tătă ziua; parcă-mi rămâne-n nări și impregnată-n creier putoarea aia teribilă, încă ceasuri bune după ce-am tras-o pe nas. 😤
Am lucrat și-n blocu’ operator. Deși mi-era frică de sânge și mă lua cu leșin numa’ când îl miroseam, că nici n-apucam să-l văd și pluteam deja pe alte tărâmuri, după ce m-am angajat în primele zile n-am leșinat numa’ de câteva ori; apoi când începeau să-mi țiuie urechile și imaginile dispăreau în ceață, sau pereții se apropiau și se-nclinau, dădeam cu apă rece pe față, albă că varu’ și tremurând că răciturile lu’ mama, da’ rezistam eroic. Ba am ajuns la un moment dat să fac și glume, că-s în serialu’ lui Dexter. 😜
Chiar dacă nu m-am obișnuit pe deplin cu mirosul sângelui, de rugină și parcă ușor acidulat, (de asta nu suport apa minerală!) nu mi-a fost niciodată atât de greață de el așa cum mi-e de cel de transpirație. Și nu de aia simplă, subțirică și suavă, când se-nfierbântă pielea de la soare, nuuuu. Aia-i parfum nr. 5! Io zic de transpirația aia de vreo tri zîle, dată cu deodorant peste și emanată de-același tricou nădușit și apretat su’ braț de-atâta transpirat. 🤮
Măi oameni buni, când își face apariția un sconcs dintr-ăsta, într-un spațiu închis în care nu-i nici aer condiționat și-s 35 de grade, fără niciun curent de aer care să-l mai „subțieze” și să-l împrăștie, putoarea-i atât de densă c-o poți tăia felii. Să reușești să-mpuți un etaj întreg e o performanță, nu?
Baiu’ îi că împuțind totu’ pe-o rază de câțiva km noi, cei care căutăm cu disperare o gură de aer proaspăt ca să ne păstrăm conținutul mațelor unde trebe și să nu-l etalăm pe jos, n-avem de unde-o lua! Putoarea răspândită te urmărește parcă peste tot! Geamurile nu se pot deschide decât de-o palmă iar ventilatoarele „ablezîte” nu fac altceva decât să recircule duhoarea, așa că tot ce poți face e să-ți bagi pliscu’ sub aripă, – ca și găina – și să fugi afară. Dac-apuci…
Îmi pare rău, ba nu, nu-mi pare rău nici s-o spun și nici s-o scriu: nu am înțelegere pentru așa ceva! Oricât de sărac ai fi (deși sconcsu’ de azi numa’ sărac nu era, din contra, era din ăla cu „pretenții”, cu fițe și figuri în cap!) apă și săpun își poate permite oricine.
Amu’ io știu că-n Belgia ni s-a recomandat să folosim cât mai puțină apă-n perioada asta de secetă, da-apoi nici chiar așa!
Igiena precară, transpiratul excesiv și căldură extremă sunt o combinație letală. Pot fi folosite ca arme de distrugere în masă, pe bune! Și dacă nu omoară, paralizează temporar.
Io n-am fost în stare de funcționare câteva ceasuri bune.
Nici acum nu mi-am revenit complet…
Oare am rămas cu sechele???
V-am țucat!
Cu… dragoste?
Aura B. Lupu
Reclame

2 gânduri despre „Putoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s