No până azi n-am (prea) avut obiecții la vreme, da’ azi deja-i prea mult! O bolunzât* vremea (și multe n-are nici lupul) dacă mai plouă mult și-i tot frig. Zici că-s în Belgia, nu-n România, și-n Belgia-i ca-n România (după cum îmi spuneau ieri băieții, acolo e foarte cald). Parcă nici n-aș fi în vacanță!
Ce-i aia vacanță fără o vizită la Toroc? Fără mers la Someș și la barajul de la Mica? Fără o baie la Gherla în piscină? Fără cutreierat pădurea Cuzdriorii și mers până-n Jarnău? Pe Hidacut și la bălătroc și Stanca Pocosului sau „La brazi”? Mulatău, Dealul Florilor, valea Gârboului, balta de la Mănășturel… ioi, câte locuri faine-s de văzut și io stau ca tuta-n casă! Bine, nu mă oprește nime’ să mă duc, dar pe ploie nu-mi pre’ vine, drept să vă zîc.
Și s-o mai făcut și frig și niciun laibăr* nu mi-am adus, că mintenaș mă stroșește*, mă agâmbă* de frig și bat în dinți. Nici ștrimfi* n-am, musai să-mi cumpăr și de ăia. Amu voi știți că-s ulițarnică* și-mi place să umblu brambura pe coclauri, așe că mai mare pedeapsă nu-mi trebe, numa’ să stau în casă, mai ales în vacanță! No, da-de-a da Dumnezo până merem înapoi să iasă sorele și să să-ncălzască o țâră, c-apoi on ceas nu mai stau pîn* casă și numa pă dealuri umblu! Batăr* tăt m-am bucurat de ceva: am mâncat niște piroște*, ratută*, pancove și ciurigauă*, și turtă cu mere și de-aia cu vișine!
Câteva kile* am pus pă mine da’ nu-i bai, cumva le-oi țîpa* io jos după ce merem acasă.
Dragii mei, cred de la vreme mi se trage da’ și de la dragul de graiul nostru ardelenesc. De când am venit savurez fiecare expresie, ascult cu drag și-mi reîmprospătez „baza de date” a cuvintelor noastre specifice, pline de melodie și farmec. Sunt atât de multe cuvinte faine pe care din păcate le folosim tot mai puțin. Belgienii păstrează cu sfințenie și cu mândrie dialectele, iar regionalismele sunt folosite fără sfială (deși asta face înțelegerea limbii lor mult mai dificilă, fie vorba-ntre noi).
Dar cred c-ar fi fain ca nici noi să nu ne mai sfiim să vorbim cu accent, să nu ne mai fie rușine de „țărănismele” noastre. În fond „Veșnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga), nu?
Ar fi bine de păstrat firescul și naturalețea. Simplicitatea și unicitatea.
Farmecul și pitorescul. Ca de aere și fumuri… ne-am cam săturat.
V-am țucat!
Cu drag și cu iubire,
(și c-o țâră de fainoșag)
Aura B. Lupu
Iulie 20, 2018
Cuzdrioara
Fragment din „Trăirile Aurei” pe care o găsiți aici⬇️⬇️⬇️
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html
Mulțam fain!
bolunzât – înnebunit
laibăr – haină țărănească
a stroși – a se enerva, a-și ieși din fire.
a agâmba – a se îndoi, a se cocoșa
ștrimfi – ciorapi groși
ulițarnică – plimbăreață
batăr – măcar
piroște – sarmale
ratută – omletă
ciurigauă – prăjituri din aluat
kile – kilograme
țâpa – arunca
A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:
No, batăr da-de-a da Dumnezo până merem înapoi să iasă sorele și să să-ncălzască o țâră, c-apoi on ceas nu mai stau p’în casă și numa pă dealuri umblu! 🤪😊
Batăr tăt m-am bucurat de ceva: am mâncat niște piroște, ratută, pancove și ciurigauă, și turtă cu mere și de-aia cu vișine! 😍
Câteva kile am pus pă mine da’ nu-i bai, cumva le-oi țîpa io jos după ce merem acasă.
🙂
ApreciazăApreciază