E răvășitor cum o-ntâmplare îți apasă pe niște butoane pe care credeai că le-ai uitat. Că ai trecut de mult peste și nu te mai afectează. Eh nu, dară! Te afectează, și încă cum! De ce? Pentru că nu-ți imaginai că așa ceva se mai întâmplă în zilele noastre. Acum 20 de ani da, dar azi? Cum să trebuiască să te lupți pentru custodia copilului tău cu celălalt părinte care-i un drogat sau bețiv sau agresiv? Albul e alb. Negru-i negru iar binele și răul sunt delimitate clar, nu? În ce lume trăim, Doamne?! Mă-ngrozesc. Mai că-mi vine să mă dau bătută și să zic: „Hai luați-o, lume, și spălați-vă pe cap cu ea! O vreți rea? O vreți plină de nedreptăți? O vreți împuțită și afurisită? No așa și meritați atunci s-o aveți!”. Și-apoi iar mă-ntorc… Și iar mă răzgândesc. Și iar mă iau la trântă cu ea, lume! Ba nu vi-o dau! Ba nu mă las! Ba o să lupt cât pot și cât mai pot! Și n-o să tac, auzi?! N-o să tac! O să scriu, oricât mi-ar fi de greu…

Când am hotărât să divorțez „dragul” de ex a-ncercat pe toate căile să mă facă să mă răzgândesc. Cu bătăi, cu șantaj și cu tot ce-a fost în stare. Dar ce-a pus capac a fost când m-a amenințat că dacă divorțez o să-mi ia băieții. C-o să spună tuturor ce mamă rea, ce nevastă de căcat și ce femeie afurisită sunt și-o să mă lase fără nimic, fără copii, fără apartament, fără bani, fără, fără, fără! Să vă spun chinurile și suferințele prin care-am trecut atunci? Să vă descriu disperarea, neputința, frustrarea, durerea ce-mi bântuiau zilele și nopțile? Coșmarurile pe care le aveam că nu-mi găsesc băieții? Mă trezeam în miez de noapte și-i verificam dacă-s lângă mine, sau îi urmăream la grădiniță ca nu cumva să vină și să-i răpească. Trăiam într-o continuă teroare. Nu știam ce să mai fac și cum să-i apar. Cum să-i păstrez… Prin așa ceva nu-i normal și nu-i posibil să treacă un părinte! Oare ce trebuie să se întâmple ca să pricepem odată și-odată asta? Câți părinți trebuie să mai sufere chinurile iadului pentru ca societatea să se sensibilizeze și să facă ceva în privința asta? Câți copiii trebuie să mai sufere? Câte mame? Câți tați? Când unul dintre părinți e alcoolic, drogat, agresiv, nici n-ar mai trebui proces de custodie. Punct!

Norocul meu de-acum 20 de ani a fost mama. Care a avut o idee genială ce-a pus capăt șantajului emoțional al ex-ului.
— Draga mamii, no știi ce? Ia spune-i că-i dai copiii. N-are decât să vie și să-i ia! Și mai spune-i tu că pentru tine-i numa’ bine că n-o să mai ai nicio grijă pă cap, că lasă că-i plătești tu lui pensie alimentară da’ măcar ești liberă să-ți trăiești viața, fără doi puradei agățați de fustele tale! Că n-are decât să-i crească el, că ție dacă-ți mai trebe mucoși, ți-i face!

Urmarea? În veci n-a mai pomenit că-i trebuie copiii. VECI!

Când divorțezi e groaznic. E greu. E suferință multă. Dar copiii ăia nevinovați nu trebuie să simtă nimic. Nu folosiți copiii ca monedă de schimb. Nu-i așezați la mijloc. Nu-i împărțiți ca pe-un bun comun. Nu-s farfurii și lingurițe! Faceți în așa fel încât EI, copiii ăia nevinovați să iasă neșifonați. Voi? Treaba voastră! Dar ei nu-i voie, nu-i normal și nu-i corect să devină victimele pe care să vă vărsați frustrările, ura și mânia, orgoliile și supărările și răzbunările voastre!
„Lasă că-i arat io lui (sau ei)!” e cea mai mare greșeală pe care-o putem face, răzbunându-ne prin copilași pe fostul partener.

Of, cât ar mai fi de scris pe tema asta; câte semnale de alarmă ar trebui trase și câte povești de spus!

Sper din tot sufletul ăsta-l meu s-ajungă povestea acolo unde-i nevoie.
La urechi ce-ar trebuie s-asculte.
La ochi ce-ar trebui să vadă.
La inimi ce-ar trebui să simtă.
Sper.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu

Iulie 12, 2018

#TrăirileAurei le găsiți pe site-ul editurii Libris.

Mulțumesc!

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu