Bun – Aura B. Lupu

Gesturi ascunse. Priviri pe sub gene. Tăceri cu subînțeles. Sunt multe modalități prin care transmitem și manifestăm ceea ce gândim și ceea ce trecem sub tăcere.
Io una observ și simt foarte repede o stare. Dacă intru într-o încăpere în care a fost o ceartă înainte, îmi dau seama imediat. Simt. Percep. Absorb. E o însușire de care-aș vrea – măcar câteodată! – să scap. Să știi mai tot timpul ce transmite tacit cineva, nu-i întotdeauna o binecuvântare. Empatia o fi ea bună și de folos câteodată, însă de cele mai multe ori e o belea. Pentru că-i copleșitor… Vibrațiile și energiile negative, chiar și poleite cu-n strat gros de amabilitate forțată și falsă bunăvoință, se simt. Se preiau. Se transmit. Bine, io văd și ce nu trebuie, detaliile, amănuntele ce altora scapă, mie-mi sar în ochi.
Eram în vacanță la masă și-am observat, în timp ce mâncam, cum patroana restaurantului certa chelnerul ce nu ștersese – cică! – o masă ca lumea. Totul se petrecea cu voce scăzută, pe un ton relaxat parcă discuta cu el despre vreme, dar am simțit – și văzut – emoția și privirea hăituită a bărbatului ce primea (probabil nu pentru prima oară) șuturi în cur. A-ncercat bietul să-i explice și să se justifice, dar cucoana-l țintuise c-o privire atât de rece și plină de răutate, încât bietul om a tăcut, a pus capu-n pământ și-a lăsat-o să-și verse, în continuare, veninul. După ce-a plecat patroana, țanțoșă și mândră ca o curcă – îi arătase ea cine-i șefa! –, i-am făcut semn chelnărului să vină la noi. A venit, cu-n zâmbet de conveniență lipit parcă pe față, și ne-a întrebat ce dorim.
— Ia te rog și curăță și masă asta, că nici pe asta n-ai șters-o cum trebuie! i-am spus, zâmbind.
Săracu’ s-a uitat la noi nedumerit, de parcă nu-i venea să creadă. După ce c-o luase pe cocoașă de la madame, mai începeam și noi?
— Hai, repejor, ia uite sub farfurie ce murdar e! am continuat io pe-același ton mucalit.
A luat farfuria și drept să vă zic, după expresie feței ce-o avea, mă gândeam că poate săracu’ o să cedeze și-o să mi-o trântească-n cap. Când a văzut însă bancnota de sub farfurie a-ncremenit. S-a uitat neîncrezător la noi, iar când Adi i-a făcut semn din cap s-o ia repede, a fost un moment ce parcă a șters cu buretele răutatea gratuită a cucoanei de dinainte. A palmat-o expert și-a-nceput să frece masa cu sârg, în timp ce ne șoptea mulțumiri.
Cum ne-au tratat restul angajaților din complex pe tot parcursul șederii noastre acolo, cred că vă dați seama. Patroana ne-a salutat în continuare din vârful buzelor, cu aceeași superioritate și amabilitate forțată cu care, de altfel, ne și întâmpinase; da’ drept să vă spun, și pe noi ne-a durut în… cot.

Alegeți să fiți buni. De fiecare dată când e posibil, fiți buni. Dalai Lama spunea: „Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate.” Semănați bunătate. Pansați acolo unde alții au lovit. Fiți balsam peste o rană, peste un suflet… Alegeți. Ce trebuie. Semănați. Ce vreți să culegeți. Fiți. Ce vreți să deveniți. Dați. Ce vreți să primiți.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu

11.07.2018
din seria „Un iulie văzut prin ochii mei”.