Ex

No hai să povestim o țâră despre ecși. Adică foști. 😉
Oricât de „open mind” zic io c-aș fi, rămân la părerea mea. Adică dacă-s „foști”, apoi așa și să rămână: foști. 😜
Când te-ai despărțit de partenerul tău (că soață și soț văd că nu se mai poartă, o altă temă discutabilă!) este ok să rămâneți în relații cordiale. Mai ales dacă la mijloc mai sunt și niște mucoși aparținători de drept ai amândurora.
E normal să discutați despre copiii voștri, să păstrați legătura (pe aceeași temă 😉 ) dar…
Când despărțirea s-a produs cu surle și trâmbițe, cu scandal și avocați, cu executori judecătorești și împărțirea bunurilor iar la mijloc nu-s nici puradeii aferenți, mi se pare forțată păstrarea legăturilor de „amoru’ artei”. Amor trecut și-apus demult, da’ hai să ne mai căutăm și să ne dăm cu tifla unu’ la altu’ și să ne facem așa, un piculeț în ciudă.
Sîc sîc sîc, uite ce consort mi-am găsit io, mai deștept, mai bogat și mai frumos ca tine, na!
Sîc sîc sîc, ia vezi ce bine-o duc de când am scăpat de tine, ce mașină mi-am cumpărat, ce succes la gagici am, ce-am mai renăscut și-am întinerit (că ți-ai vopsit în sfârșit barba și cei trei flocișori ce-i mai aveai pe creștet și pe care ea, fosta, meștera și-afurisita nu te-a lăsat s-o faci!).
Și uite-așa defilați unu’ prin fața celuilalt, făloși și mândri cu „realizările” voastre de după „despărțeală”, fără să realizați că-i numa-n acte. Că voi sunteți încă legați iar semnătura de pe actul de divorț e falsă. Pentru că-n mintea și-n sufletu’ vostru încă sunteți căsătoriți.
Atâta timp cât simți nevoia să păstrezi orice fel de legătură cu un fost, ăla nu mai e „fost” ci dimpotrivă, e foarte actual. Și prezent în așa-zisa voastră viață nouă.
Mi se pare absurd, ridicol și fals ca după ce v-ați bălăcărit și târât prin tribunale și procese, când nu v-ați putut împărți singuri averile și-ați stat și v-ați sfădit ca chiorii pentru linguri, covoare și tablouri, să vă mai căutați apoi și să vă întrebați de sănătate și de cum o mai duceți.
Singura exceptie pe care o înțeleg este când e vorba de copii. Da’ și atunci c-o limită clară și bine definită.
Situații excepționale sunt. Când pur și simplu o relație s-a încheiat frumos iar de dragul copiilor vă întâlniți la evenimente importante, însoțiți fiecare de actualii parteneri. Civilizat, frumos și elegant.
Da’ să nu-mi spuneți mie că dacă foștii încă nu-s implicați într-o relație serioasă (și mai arată și trăsnet!) actualii voștri parteneri o să-i accepte invitați la masa de Crăciun (cu sau fără copii), că nu vă cred.
Da’ no, așa cum mi-am început postarea, probabil că nu-s chiar atât de „open mind” pe cât credeam c-aș fi…
Nu în privința asta. Și nici nu mi-aș dori, de fapt, să fiu.
Gândiți-vă ca la o tăietură. Ce preferați? Un bisturiu sau o foarfecă ruginită? Tăietura bisturiului e curată și simplă. Clară și precisă. Nu rămân margini zdrențuite și supurânde. Se vindecă mult mai repede și mai frumos. Fără cicatrici și fără complicații.
Și mai ales… fără bătăi de cap. 😉

V-am țucat!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu

18/06/2018

EX

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s