„Învăluită” * cu serviciu’ am uitat șirul zilelor…
Mai ales când lucrez sâmbăta și duminica, apoi toate-s alandala, nu mai știu ce zi e și am impresia, în prima zi liberă de după – adică azi –, că-i sărbătoare.
Și chiar e! 
Noroc cu Facebook-ul că-mi amintește (că n-aș mai știi nici câte prune am în straiță!).
Azi e 30/05 și începe „feest”-ul unde-mi apare cartea. 
Și oficial, de azi sunt în concediu! Yeeeee!
Nu-mi amintesc să-mi fi dorit (și trebuit!) cu-atâta jind o vacanță, vă spun drept.
Norocul (și toate cele!) a făcut că vacanța asta să fie deja planificată (și aprobată!) de anul trecut, când încă habar n-aveam io că ce-o să fie între timp.
Dar uite cum totul e așa cum trebuie și exact cum e menit să fie. 
E lună plină. E salt major. E o schimbare mare.
Și totul începe cu NOI.
Gata cu obligațiile. Gata cu amânările. Gata cu „hold back”-urile. Gata cu făcutul pe placul tuturor dar numai al nostru nu.
Ce sădim aia culegem.
Suntem oglinzi. Orice vedem în alții, de fapt se oglindește-n noi.
Tot ce nu ne place la alții, de fapt nu acceptăm în noi…
Iar dacă pe noi înșine nu ne tratăm cu respect, iubire, compasiune și grijă apoi putem aștepta mult și bine toate astea de la alții, că așteptăm degeaba!
Priviți-vă-n oglindă. Vă place ceea ce vedeți, ‘au ba? Dacă da, e minunat. Dar dacă nu, mai priviți-vă o dată, adânc, în ochi, și așteptați…
S-ar putea să-nceapă lacrimile să vă curgă pe obraji… S-ar putea să vreți să vă feriți privirea… S-ar putea să-ncepeti să tremurați… Și să oftați…
Dar… rezistați. Până când ceea ce vedeți vă place.
Până ceea ce simțiți e cald.
E… luminos.
E… bun.
Și-atunci fără să-nchideti ochii, spuneți-vă, cu voce tare: „Mulțumesc!”.
Mulțumesc Aura!
Cu dragoste,
Aura B. Lupu
❤
învăluită* — preocupată
