Unul dintre lucrurile despre care am evitat să scriu este abuzul.
De ce? De frică…
Am avut multe dureri pe care le-am cărat în suflet. Una câte una, le-am așternut pe hârtie. Una câte una, le-am vindecat.
Asta însă este atât de profundă, atât de cumplită și atât de mare încât de frica a ceea ce va ieși la suprafață odată cu ea, am amânat-o. Am evitat-o. Am ascuns-o…
Dar uite că lucrul lăsat pute-a… știți voi ce, iar universul nu mă mai lasă s-o tărăgănez și s-o lălăiesc.
Filmulețul ăsta cu Najwa Zebian care-a fost primul ce mi-a apărut pe ecranul laptopului, n-a apărut degeaba (observ că ăsta-i modul lui favorit de transmisie, pentru că alt filmuleț a declanșat prima mea postare „NEVER EVER AGAIN!” https://aurablupu.com/2017/11/13/never-ever-again/
Iar mesajul lui, „scrie-ți povestea” nu-l pot ignora.
Acum știu (de ceva vreme) că prin scris mă vindec. Indiferent cât de greu îmi este să trec prin durerile astea, merită.
Eliberarea. Lăsatul greutății imense pe care-o car în spate, jos.
Toate durerile care-mi sfâșie sufletul, în loc să le las să mă macine, în loc să le transform în amărăciune și-n plâns de milă, mai bine le transform în ceva frumos: în curaj, în putere, în… nectar (așa cum spune atât de frumos în videoclip Najwa Zebian).
Ca și orice victimă a unui abuz, în primul rând mă simțeam vinovată.
Iar ăsta-i sentimentul cu care trebuie să te lupți cel mai tare: vinovăția pe care ți-o atribui ție, nu abuzatorului!
Pentru că un abuzator asta te va face să crezi și să simți: că ai meritat tot ce ți s-a întâmplat, că ți-ai căutat-o cu lumânarea, că tu ai cerut-o, că ești un nimeni și că nu contezi.
Când ești o victimă a oricărui fel de abuz, încrede-te în ceea ce simți TU. Nu în ceea ce-ncearcă alții să te facă să simți.
Iar dacă tu simți că ceva nu e bine, ascultă-te!
Nu te lăsa influențată de nimic altceva. Sufletul îți spune întotdeauna adevărul. El nu te minte niciodată!
Nu ai meritat să ți se întâmple asta, nu tu ești vinovată că ți s-a întâmplat, nu ești un nimeni și contezi.
Povestea ta contează.
Doar tu o cunoști, doar tu ai trăit-o, doar tu poți decide ce a fost corect și ce nu. Chiar dacă tot restul lumii îți spune c-ai meritat-o, doar poți decide asta, nimeni altcineva.
Pentru că nimeni altcineva n-a trăit-o în locul tău!
Transformând durerea prin care-ai trecut în ceva frumos, în ceva care să-i ajute și pe alții, prin simplul fapt că nu mai taci, nu mai ascunzi ce ți s-a întâmplat și-ți ridici vocea și spui lumii întregi povestea ta, te vindeci tu dar îi vindeci și pe alții.
Așa că atunci când cineva mă întreabă acum: „Da’ cine te crezi tu că ești?”
azi răspunsul meu este: sunt o supraviețuitoare, o luptătoare și sunt cine-am ales eu să devin, nu ce-ar fi vrut alții să fiu.
Sunt Aura B. Lupu
Voi?
Cine sunteți?
Ceea ce vreți voi să fiți sau ceea ce-au decis alții că sunteți?
16/05/2018
Hamme.
A republicat asta pe Aura B. Lupu.
ApreciazăApreciază
Si mie imi vine asa cateodata sa ma ascund, ori sa fug in lumea toata. De la abuzul de clisa mi se trage…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, ăsta da abuz! 😨🙄🤨 Prea multă slănină strică și-aia, da’ nu unde trebe! 😉 O nucă, două nuci… 😂
ApreciazăApreciază