Unul dintre lucrurile despre care am evitat să scriu este abuzul.
De ce? De frică…
Am avut multe dureri pe care le-am cărat în suflet. Una câte una, le-am așternut pe hârtie. Una câte una, le-am vindecat.
Asta însă este atât de profundă, atât de cumplită și atât de mare încât de frica a ceea ce va ieși la suprafață odată cu ea, am amânat-o. Am evitat-o. Am ascuns-o…
Dar uite că lucrul lăsat pute-a… știți voi ce, iar universul nu mă mai lasă s-o tărăgănez și s-o lălăiesc.

Filmulețul ăsta cu Najwa Zebian care-a fost primul ce mi-a apărut pe ecranul laptopului, n-a apărut degeaba (observ că ăsta-i modul lui favorit de transmisie, pentru că alt filmuleț a declanșat prima mea postare „NEVER EVER AGAIN!” https://aurablupu.com/2017/11/13/never-ever-again/

Iar mesajul lui, „scrie-ți povestea” nu-l pot ignora. 🙂
Acum știu (de ceva vreme) că prin scris mă vindec. Indiferent cât de greu îmi este să trec prin durerile astea, merită.
Eliberarea. Lăsatul greutății imense pe care-o car în spate, jos.
Toate durerile care-mi sfâșie sufletul, în loc să le las să mă macine, în loc să le transform în amărăciune și-n plâns de milă, mai bine le transform în ceva frumos: în curaj, în putere, în… nectar (așa cum spune atât de frumos în videoclip Najwa Zebian).

Ca și orice victimă a unui abuz, în primul rând mă simțeam vinovată.
Iar ăsta-i sentimentul cu care trebuie să te lupți cel mai tare: vinovăția pe care ți-o atribui ție, nu abuzatorului!
Pentru că un abuzator asta te va face să crezi și să simți: că ai meritat tot ce ți s-a întâmplat, că ți-ai căutat-o cu lumânarea, că tu ai cerut-o, că ești un nimeni și că nu contezi.
Când ești o victimă a oricărui fel de abuz, încrede-te în ceea ce simți TU. Nu în ceea ce-ncearcă alții să te facă să simți.
Iar dacă tu simți că ceva nu e bine, ascultă-te!
Nu te lăsa influențată de nimic altceva. Sufletul îți spune întotdeauna adevărul. El nu te minte niciodată!

Nu ai meritat să ți se întâmple asta, nu tu ești vinovată că ți s-a întâmplat, nu ești un nimeni și contezi.
Povestea ta contează.
Doar tu o cunoști, doar tu ai trăit-o, doar tu poți decide ce a fost corect și ce nu. Chiar dacă tot restul lumii îți spune c-ai meritat-o, doar poți decide asta, nimeni altcineva.
Pentru că nimeni altcineva n-a trăit-o în locul tău!

Transformând durerea prin care-ai trecut în ceva frumos, în ceva care să-i ajute și pe alții, prin simplul fapt că nu mai taci, nu mai ascunzi ce ți s-a întâmplat și-ți ridici vocea și spui lumii întregi povestea ta, te vindeci tu dar îi vindeci și pe alții.

Așa că atunci când cineva mă întreabă acum: „Da’ cine te crezi tu că ești?”
azi răspunsul meu este: sunt o supraviețuitoare, o luptătoare și sunt cine-am ales eu să devin, nu ce-ar fi vrut alții să fiu.

Sunt Aura B. Lupu

Voi?
Cine sunteți?
Ceea ce vreți voi să fiți sau ceea ce-au decis alții că sunteți?

16/05/2018

Hamme.