Proverbe și zicători

Nu haina face pe om;
Banii-s ochiu’ dracului;
Lauda de sine nu miroase-a bine;
Capu’ plecat nici sabia nu-l taie;
La pomu’ lăudat nu te duce cu sacu’;
Să nu uiți niciodată de unde-ai plecat;

și mai sunt o grămadă de proverbe și zicale pe care cred că toți le știm și pe care toți le folosim și după care toți cred că ne-am ghidat viața la un moment dat. Că no, le auzim de mici, le mai învățăm și la școală și ajungem să le considerăm sfinte, vorbe din bătrâni, bătute-n cuie și musai de luat în seamă!

Nu cred că ne-am gândit vreodată (io una cu siguranță nu,
până de curând) că astfel de afirmații considerate numa’ bune de cusut pe ștergar și de pus în ramă, sunt de fapt… frâne. Programări. Restricții auto-impuse. Convingeri limitative.
Da, ok, de acord că ‘or fi fost ele cândva vorbe de duh și cugetări profunde. Odată, cândva…

Dar în ziua de azi când totul se învârte în jurul banilor, când felul în care te îmbraci FACE diferența dacă primești un job sau nu, când în CV-ul tău dacă nu-ți prezinți competențele (adică să te LAUZI o țâră cu studiile și realizările tale) n-ai nici o șansă să fii băgat în seamă, când pleci CAPU’ la un ghișeu, unde funcționarul în loc să-și facă treaba pentru care e plătit (din buzunaru’ tău!) țipă la tine și te spurcă, iar în loc să mergi la o universitate renumită și-ți faci studiile la „Cucuieții din Vale” că no’, da’ ce contează…
parcă nu ne mai vine să credem atât de mult în adevărul lor deplin și înțelepciunea lor sfântă.
Și știți ce-i mai interesant? Conjunctura în care ajung să fie folosite. Împotriva ta. Și intenția din spatele lor.
Că dacă ți le spui tu ție, treaba ta, tu te frânezi și tu-ți bagi singur bețe-n roate. Dar când toate proverbele astea-s folosite de alții cu intenția de-ați aminti așa, subtil, că ți-ai uitat locu’, că ai întrecut măsura și c-ai sărit calu’ … aici deja discutăm despre altceva. 
Cu „pusu’ ăsta la locul tău” am io o problemă. 😜
Cât timp am fost săraci, cât timp ne-a fost greu, cât timp n-am avut nici haine, nici mâncare, nici bani, nimeni nu ne-a pus proverbele astea-n nas.
Dar din momentul în care am ajuns să trăim bine, să avem tot ce ne dorim și să facem cam tot ce vrem (pe munca și pe spatele nostru apropo, că n-am cules banii din pom și nici nu i-am primit moștenire de la mătușica Tamara!) hop au început remarcile bine țintite și datu’ ăsta peste nas cu „vorbe din bătrâni”.

Mândria-i un păcat.
De-acord.
Dar să-mi trec sub tăcere meritele, să-mi ascund reușitele, să mă rușinez cu realizările mele, nu. Asta n-o s-o mai fac.
Așa că toate zicalele astea le-am transformat. Din convingeri limitative în afirmații pozitive.
Și cea mai faină chestie știți care e? Rezultatul.
Care se vede. Se simte. Și se trăiește.

Nu vă sfiiți. Nu vă rușinați. Nu vă ascundeți.
Nu va poticniți in proverbe.
Nu va frânați în convingeri limitative.
Lăsați să se vadă CE și CINE sunteți.
Dați-vă voie să străluciți.
Și fiți mândri de voi!
Pentru că dacă voi n-o faceți, restul cu siguranță n-o s-o facă.
Apreciați-vă. Prețuiți-vă. Dar mai ales… iubiți-vă.

Cu dragoste,
Aura.

©2018 Aura B. Lupu – Toate drepturile rezervate.

Proverbe

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

2 gânduri despre „Proverbe și zicători

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s