Proverbe și zicători

Nu haina face pe om;
Banii-s ochiu’ dracului;
Lauda de sine nu miroase-a bine;
Capul plecat nici sabia nu-l taie;
La pomul lăudat nu te duce cu sacul;
Să nu uiți niciodată de unde-ai plecat;

și mai sunt o grămadă de proverbe și zicale pe care cred că toți le știm și pe care toți le folosim și după care toți cred că ne-am ghidat viața la un moment dat. Că no, le auzim de mici, le mai învățăm și la școală și ajungem să le considerăm sfinte, vorbe din bătrâni, bătute-n cuie și musai de luat în seamă.

Nu cred că ne-am gândit vreodată (io una cu siguranță nu,
până de curând) că astfel de afirmații considerate numai bune de cusut pe ștergar și de pus în ramă, sunt de fapt… frâne. Programări. Restricții auto-impuse. Convingeri limitative.
Da, ok, de acord că or fi fost ele cândva vorbe de duh și cugetări profunde. Odată, cândva…

Dar în ziua de azi când totul se învârte în jurul banilor, când felul în care te îmbraci FACE diferența dacă primești un job sau nu, când în CV-ul tău dacă nu-ți prezinți competențele (adică să te LAUZI o țâră cu studiile și realizările tale) n-ai nici o șansă să fii băgat în seamă, când pleci CAPUL la un ghișeu, unde funcționarul în loc să-și facă treaba pentru care e plătit (din buzunarul tău!) țipă la tine și te spurcă, iar în loc să mergi la o universitate renumită și-ți faci studiile la Cucuieții din Vale că no’, da’ ce contează…
parcă nu ne mai vine să credem atât de mult în adevărul lor deplin și înțelepciunea lor sfântă.
Și știți ce-i mai interesant? Conjunctura în care ajung să fie folosite. Împotriva ta. Și intenția din spatele lor.
Că dacă ți le spui tu ție, treaba ta, tu te frânezi și tu-ți bagi singur bețe-n roate. Dar când toate proverbele astea-s folosite de alții cu intenția de-ați aminti așa, subtil, că ți-ai uitat locu’, că ai întrecut măsura și c-ai sărit calu’… aici deja discutăm despre altceva. 
Cu „pusu’ ăsta la locul tău” am io o problemă. 😜
Cât timp am fost săraci, cât timp ne-a fost greu, cât timp n-am avut nici haine, nici mâncare, nici bani, nimeni nu ne-a pus proverbele astea-n nas.
Dar din momentul în care am ajuns să trăim bine, să avem tot ce ne dorim și să facem cam tot ce vrem (pe munca și pe spatele nostru apropo, că n-am cules banii din pom și nici nu i-am primit moștenire de la mătușica Tamara!) hop au început remarcile bine țintite și datu’ ăsta peste nas cu „vorbe din bătrâni”.

Mândria-i un păcat.
De-acord.
Dar să-mi trec sub tăcere meritele, să-mi ascund reușitele, să mă rușinez cu realizările mele, nu. Asta n-o s-o mai fac.
Așa că toate zicalele astea le-am transformat.

Din convingeri limitative în afirmații pozitive.
Și cea mai faină chestie știți care e? Rezultatul.
Care se vede. Se simte. Și se trăiește.

Nu vă sfiiți. Nu vă rușinați. Nu vă ascundeți.
Nu vă mai poticniți în proverbe.
Nu vă mai frânați singuri în convingeri limitative.

Transformați-le în convingeri puternice și prospere.
Lăsați să se vadă CE și CINE sunteți.
Dați-vă voie să străluciți.
Și fiți mândri de voi!
Pentru că dacă voi n-o faceți, restul cu siguranță n-o s-o facă.
Apreciați-vă. Prețuiți-vă.

Și, mai ales, iubiți-vă.

Cu dragoste,
Aura.

©2018 Aura B. Lupu – Toate drepturile rezervate.

#TrăirileAurei

Cartea poate fi comandată de pe Amazon:

https://www.amazon.com/Trairile-Aurei-Romanian-Aura-Lupu/dp/6069461800/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1539669195&sr=8-1&keywords=trairile+aurei

 

 

 

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

5 gânduri despre „Proverbe și zicători

  1. A republicat asta pe Aura B. Lupu și a comentat:

    Nu vă sfiiți. Nu vă rușinați. Nu vă ascundeți.
    Nu vă mai poticniți în proverbe.
    Nu vă mai frânați singuri în convingeri limitative.

    Transformați-le în convingeri puternice și prospere.
    Lăsați să se vadă CE și CINE sunteți.
    Dați-vă voie să străluciți.
    Și fiți mândri de voi!
    Pentru că dacă voi n-o faceți, restul cu siguranță n-o s-o facă.
    Apreciați-vă. Prețuiți-vă.

    Și, mai ales, iubiți-vă.

    Apreciază

  2. Chiar mai adineauri, tocmai ce am sărit în sus, la un articol de-al tău (nu divulg care, pentru ca cititorii să le ia la rând pe toate fiindcă sunt multe minunate 🙂 ). Și acum mi se întâmplă la fel. Ia-uzi dom-le! Și altul a mai gândit așa! Asta îmi vine să zic. Numai că eu m-am împiedicat de ele mult mai din vreme. De prin clasa a patra, cred. Când a fost Istoria României în programa școlară. Atât de puține fapte glorioase și eroii noștri apăreau la intervale de timp mult prea mari… „Of! Îmi spuneam. Acest capul plecat sabia nu-l taie, care definește o trăsătură de slăbiciune a neamului nostru…” Mai târziu, ca să-mi liniștesc cugetul, am pus-o pe seama smereniei. Suntem eminamente niște filosofi resemnați cu soarta cea rea. În loc să o luăm în piept, noi zicem: „Așa a fost să fie…” 🙂 Și ne adaptăm noilor vicisitudini.
    În fond ce sunt aceste proverbe? Și cum s-au născut ele? Cineva le-a zis și alții le-au perpetuat. Când copiii erau mici și aveau ca temă să prezinte niște zicale, proverbe, sau ghicitori despre o temă dată, mi se părea mai ușor să născocesc eu unele, decât să le caut pe nu știu unde. Pe vremea ceea nu era internet. 🙂 Și erau exact ca cele consacrate. Păcat că n-au fost spuse pe la hore și clăci, că le-am mai avea și azi. 🙂 Așa…s-au pierdut

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.