Drepturi de autor

Cică orice mare bucurie vine la pachet c-o supărare și mai mare…
Doamne ce-aș mai fi vrut să sar partea a II-a…
Știți cum e durerea aia care-o simți atât de acut că-ți vine să-ți smulgi paru’ din cap, să te dai cu curu’ de pământ și să urli până-ți pierzi vocea?
No cam așe mă doare pe mine acum.
Bineînțeles că n-o să fac tot ce-am enumerat mai sus, io o
să-mi alin durerea așa cum știu: scriind.
Eram atât de fericită c-o să-mi văd visul cu ochii, că roadele muncii mele au dat în pârg și-o să mă bucur până la cer
și-napoi ținându-mi cartea-n mâini…

Dar… de la extaz la agonie (deși cei care mă citiți știți c-am avut parte bugăt de partea asta a a medaliei până acum!).

Bun. Am înțeles să nu mai am așteptări de la oameni. Am înțeles că pe lumea asta suntem fel de fel. Că se-ntâmplă și lucruri rele, că nu curge doar lapte și miere și că fierea-și face loc, din când și când…

Dar… să constați cu stupoare că cineva, și nu doar unu(a)-ți fură munca, postările, că le afișează mândră și ferice pe pagina personală de parcă i-ar aparține, că n-are nicio treabă sau vreo jenă când primește laude și comentarii nenumărate la minunatele cuvinte așternute, culege laurii și răspunde „mumos” la aprecieri… e ceva la ce chiar nu m-am gândit. Nu m-am așteptat. N-am putut merge atât de departe cu puterea imaginației mele…

Cum să furi munca cuiva și să ți-o arogi?
Cum să dai copy-paste la un text care nu-ți aparține, să scoți din el părțile care te-ar „deconspira” că nu l-ai scris tu și să ți-l pui pe pagină fără nicio remușcare sau jenă???

Și știți ce doare cel de tare?
Răspunsurile primite.
Că ce atâta caz, ce atâta vâlvă? Că doar e public spațiul
on-line. Că toți au dreptul să distribuie ce vor. Și ce puii mei (citez, da?) țin nasu’ pe sus, că nu e ok.
Și ia să nu mai fac atâta zarvă, ciocu’ mic că n-aveam dreptu’ să precizez în postarea lor că io-s autoarea și nici să dau
link-ul cu postarea originală.
Ba una dintre stimatele cucoane m-a făcut și nebună.

Amu no, nu pretind io c-aș fi chiar normală, la „antecedentele” avute și traumele trăite am rămas cu sechele, ce-i drept.
Da’ să permit cuiva să se folosească de munca mea, cuvintele și postările mele fără să am nicio reacție, sorry, nu pot! Chiar normala normalelor de-aș fi și tot n-aș putea nici atunci!
Iar atitudinea asta de „Și ce, na, ce dac-am furat!? Toți fură! Nu trebuia tu să mă prinzi, fă!” no asta-mi face stomacul ghem și durerea acută.

În orice caz azi am mai învățat ceva: de-acum înainte pe lângă block și report mai sunt și alte căi de-a rezolva probleme. Legale. Și aducătoare de bani. 
Plus că-i musai de acum s-adaug la fiecare postare următoarele:

Copyright ©2018 Aura B. Lupu Toate drepturile rezervatehttps://www.facebook.com/auraboroslupu/ https://aurablupu.com/
Toate drepturile de reproducere, integral sau parţial, prin orice mijloace, inclusiv stocarea neautorizată în sisteme de căutare sunt rezervate. Reproducerea se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu excepția unor scurte pasaje care pot constitui obiectul recenziilor și prezentărilor.
12/05/2018
Cu dragoste,
Aura.

Copyright

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s