Ro-BE

Aproape toți românii pe care-i întâlnesc în ultima vreme au aceeași trăsătură comună: neadaptarea. Ne-integrarea. Dorința de-a se întoarce în România, la „acasa” lor, iar țara în care momentan trăiesc și muncesc, o consideră neprimitoare, ostilă, oamenii reci, răi, vremea urâtă, hrana fără gust și miros, etc.

Scriu despre asta pentru că și eu am fost așa. Și eu am trecut prin asta.
În primii ani când am venit în Belgia trăiam doar cu gândul la întoarcerile mele acasă, dorul mă măcina continuu, număram zilele rămase cu sfințenie, „AMR”-ul era litania mea de zi cu zi.
Și-atât.
Pentru că și rezultatele erau pe măsură: trăiam în suferință, de pe-o zi pe alta, plină de frustrări, de ciudă, de neîmplinire și nefericire, lamentându-mă constant și plângându-mi de milă, iar banii strânși cu greu se duceau la fel de repede, scurgându-mi-se parcă printre degete.
Băteam pasul pe loc.
Fizic eram în Belgia, cu sufletul eram în România.
Nici acolo, nici aici, cu curu’ în două luntri, cu sufletul împărțit iar rezultate… ioc.
Pentru că despre asta este vorba în cele din urmă, nu? De rezultatul obținut.
Abia când am luat hotărârea să ne mutăm definitv în Belgia, abia atunci au început rotițele să se miște. Abia atunci am început să facem pași înainte. Abia atunci am înțeles că trăind incert, indecis, împărțită între două lumi (și țări) iroseam de fapt energie, bani, sănătate dar mai presus de toate iroseam un timp prețios.
Iar pașii uriași care-au venit firesc odată cu hotărârea luată, au fost revelatori.
Știu că-i greu, știu că e înfricoșător, știu că teama, fricile și îndoielile sunt mari.
Dar când înțelegi că prin indecizie și scăldatu’ ăsta-n ape tulburi îți bagi singur bețe-n roate, totul devine mult mai ușor.
Viața în „străinătate” o poți transforma în viața „acasă”.
Iar diferența se va vedea imediat când înțelegi și accepți asta.
În calitatea vieții, în bucuria ei, în mirosurile ei, în gustul mâncării, în oamenii pe care-i întâlnești, în peisajele pe care începi să le vezi și cu siguranță în banii care rămân în mâna ta, nu se mai scurg printre degete, nu mai simți că muncești degeaba și vezi efectiv rodul muncii tale concretizându-se.
Îți cumperi o casă, îți iei mașina visată, pleci în vacanțele dorite (și nu doar în România!), începi în sfârșit să te bucuri de viață.
Aici. Acum.
Nu „dacă o să…” și nu „când o să…”.
Ci acum. Aici.

Cu dragoste,

Aura B. Lupu

31932523_392112817932420_3512486862407073792_n

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s