1 Mai

Aseară m-am uitat la știri. 😵
Relația mea cu televizorul e destul de… rece, ne salutăm din vârful buzelor, ne măsurăm din cap până-n picioare și-apoi ne ignorăm reciproc.
Da’ aseară am zis că hai să-i mai dau o șansă și l-am pornit.🤔🙄😫
Acu’ nu spun că divorțăm da’ de separat cu siguranță!
N-ai cum să trăiești cu cineva care te face să-ți iasă ochii din cap ca la melc, care te face să te întrebi de sănătatea ta mintală și să te îndoiești de realitate.
Încă de la primele știri astea au fost reacțiile mele imediate.
De parcă cineva mi-a dat cu leuca în cap și eram buimacă…
Oare-am greșit lumea? Sunt pe altă planetă?
Într-o țară în care salariul minim pe economie este de cât? 250 de euro, în care pensionarii n-au bani de medicamente, copiii umblă desculți și bolnavii mor pentru că nu-și permit tratamente, știrile abundă de viața „glamour” de pe litoralul românesc, unde băuturile se aduc cu roaba, turiștii vin cu elicopterul iar o notă de plată (pe o noapte!) e de 35000 de euro. 😱😱😱
Nu pricep si pace.
‘oi fi io mai grea de cap da’ așa ceva depășește puterea mea de imaginație.
Nu faptul că dețin banii ăștia sau cum i-au obținut mă nedumerește, nici felul în care-i cheltuie. Bine, nu mă nedumerește da’ nici nu înțeleg.
Dar faptul că apar la știri, asta-i nedumerirea mea mai mare.
Și nu ca ceva deosebit, extravagant, extraordinar, nuuuu, mesajul era clar: așa e normal băi, uitați-vă fraierilor cum se trăiește în România, ia beliți ochii și salivați de ciudă la cât de mișto-i viața în Românica noastră, luați exemplu bre cum se petrece și se sărbătorește 1 mai muncitoresc! Vedeți cum muncim noi? Din greu băi, din greu!
Numa’ cât efort am depus să stăm la coada asta, să dăm și noi o tură cu „helicopteru” (10 minute suta de euro, da?), cât am transpirat așteptând să parcăm mașinuțele noastre de lux, cât am obosit mișcând lasciv din buci și aruncându-ne pletele pe spate sau dând flegmatic din mâini, așa, în doru’ lelii, plictisiți și blazați că întârzie ăla cu roaba de șampanie…

😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😵😨😨

Ăsta-i standardu’ vieții românești?
Ok. Super. Da’ rețeta care-o fi?
Că atunci e clar că io-mi trăiesc viața după o rețetă greșită și-un standard aiurea.

Așa că m-am apropiat încetișor de televizoru’ meu (precaută și bănuitoare, că începuse să-mi fie frică de el!) și l-am scos din priză. Nu de la telecomandă, nu de la buton, din priză direct, ca nu cumva să se pornească singur și să-mi bulverseze – iar! – realitatea.

Care-i banală. Simplă. Muncesc. Trăiesc. Mă bucur de viață și io, da’ fără să apar la știri, c-am cheltuit cât? 35000 de euro pe noapte?

Vai de capu’ meu! 😱

V-am țucat!

Cu dragoste,
Aura B. Lupu