Sâmbătă

„Sâmbătă”

Și uite c-am ajuns în ultima zi din jurnalul săptămânal.
Călătoria ce v-am oferit-o a fost cam dulce-amăruie, nu? Mai mult amăruie… c-am observat că mulți au cam sărit din „tren”…
Sau poate că Facebook-ul are „grijă” să-mi ascundă iar postările… Nu știu.

Dar asta e….

Azi fiind ultima zi am decis să închei într-o notă mai veselă.  Mai optimistă. 
Dar mai ales plină de recunoștință. 

E o zi faină.
Și știți de de?
Tocmai pentru că am multe motive să fiu recunoscătoare.

 

DSC_0019

În primu’ rând că-s sănătoasă… cât de cât, cu mici scăpări pe ici pe colo… da’ no, tăți avem păsăricile noastre, nu? Amu’ că la
mine-n hăizaș sălășluiesc câteva stoluri… ce să fac, asta e! M-am obișnuit cu ciripitu’ lor, nu le-oi hâșăi de-amu, le las în pace! Mai știi, pote fac și pui! 
Că mă mai dore pă ici pă colo… vorba lu’ cumnată-mea: „Da-n buletin te-ai mai uitat?”.

Și drept are, amu nu c-aș fi veche, ci mai degrabă „vintage”   și-i normal să mai aud câte-un scârțâit de balamale, o trosnitură , un junghi… că no, altfel cum aș știi că trăiesc pă lumea asta?
Ș-apoi am copiii și bărbatu’ sănătoși și citovi și asta-i cea mai mare mulțămită. 

 

DSC_0018

„Dacă ne-o învrednicit Dumnezo s-ajunjem zilele aiestea… apăi nu putem numa’ să-i mulțămim !” grăia moșu’ meu, desfăcând mălaiu’ la 90 de ani.

Cea mai tare lecție de recunoștință de la dumnealui am primit-o!
Vă surprinde poate forma de adresare „dumnealui” da’ noi așa am fost crescuți, nu ne-a fost permis să ne tragem de izmene sau nădragi cu bunicii și părinții noștri. Nici în ziua de azi (mai modernă,vezi Doamne!) nu pot s-o salut pe mama altfel decât cu „săru’ mâna mama”… Da’ nici nu vreau!  
Așa cum scriam mai sus, suntem o generație … „vintage”.

Și drept o avut moșu’ meu!

Să mulțumim în fiecare zi că ne-am ridicat din pat, că avem ce pune pe masă și că avem un acoperiș deasupra capului.

Uite, azi mai pot să mulțumesc că am ajuns să văd pentru prima oară zăpadă în martie, aici, în Belgia și lacul din sat înghețat bocnă…

28695614_1609773409071086_775173029_o

 

Fiți recunoscători pentru lucruri mărunte și-atunci mulțumirea (și răsplata) va fi mare. 
Considerând cuvenite și de drept lucrurile mărunte din viața noastră, omitem ceva esențial: nimic nu se „întâmplă” ci totul se petrece.

Cu un scop. 
Pe care nu-l putem vedea până când nu devenim așa cum trebuie să fim.
Umili. Smeriți. Și mai ales… recunoscători.

Un sfârșit de săptămâna minunat vă doresc!
Și plin de recunoștință.

With love,
Aura.

https://www.facebook.com/auraboroslupu/

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s