Miercuri

„Miercuri”

Devreme. Mult prea devreme.
După cele 2 guri de cafea nu pot spune c-aș fi trează de-a binelea. Ca să funcționez cât de cât, măcar 80 la sută , am nevoie de 2 căni maaaaaari, fierbinți și aburinde.
Nu știu cum sunteți voi da’ io când tre’ să mă trezesc (prea) de dimineață-s toată ziua bosumflată. Morocănoasă și pusă pe harță. De parcă orele alea de somn mi-au fost furate, erau dreptul meu și cineva mi l-a luat.
Plus frigul ăsta care mă exasperează.
Dacă în decembrie mi-era dor și-mi doream câteva zile cu ger și-un piculeț de zăpadă (așa, ca să fim în atmosfera sărbătorilor) acum m-aș lipsi bucuroasă de el! Mai ales că tooot tușesc și-mi curge nasu’ și cum ies afară la prima gură de aer parcă-mi iau plămânii foc!
Și dacă n-ar bate vântu’ asta care-ți intră-n toate găurile și găurelele și te scotocește și te scutură mai ceva ca o percheziție! 😉

Eh, asta este, după o prima cană de cafea hai că parcă s-a mai colorat zarea…
💚💛💜💖
Miercuri.
Zi de post și la mijloc de săptămână.
Pentru cei care nu lucrează și sâmbăta și duminica, un pas mai aproape de weekend-ul liber.
Pentru cei ca mine, care prestează… un pas.

Spre?

Cred că puțini realizăm cât de nesăbuiți și nesocotiți suntem dorind și așteptând trecerea zilelor.

Să treacă azi și-am scăpat de nu știu ce examen, probă, încercare etc.
Să treacă joi ca să vină vineri și-apoi e liber iar.

Să treacă februarie și să vină martie…

Să treacă iarna și să vină odată vara…
Și uite-așa ne tot dorim să treacă zile, luni, anotimpuri, ani…
Dar de fapt trece timpul nostru de pe pământu’ ăsta …
Cu toate „trecerile” astea, trecem și noi… 😢
Și ne trezim într-o dimineață că ne privim în oglinda din baie și rămânem surprinși de imaginea zărită.

Când au apărut firele alea albe? Dar ridurile? Cine-i ființa aia cu ochii obosiți și-ncercănați care mă privește încruntată? Unde-a dispărut femeia aia tânără și frumoasă pe care abia o zăream, cu colțul ochilor când trecea ca o furtună și zbura spre ziua care-o aștepta nerăbdătoare?
A lăsat în loc o femeie care-și sprijină o mână de chiuvetă, care se mișcă încet-încetuc cu treabă bună (de zici că-i bunicuța, bastonu’ și scufia ce-i mai lipsesc, că lupu’ îl are deja!   ).
Da, asta e.
Trec anii, trecem și noi.
Mai bine-ar fi să ne dorim să-ncetineasc-un pic…
Timpul trece parcă tot mai repede.
Dacă la 20 de ani orice zi era luuuungă cât o zi de post, acum  (chiar și cu zile de post!) am impresia că și săptămâna zboară, nu doar ziua.

Acuma-i luni și mintenaș e vineri iar! Într-o clipită!

N-apuc să fac tot ce-aș vrea să fac.
Sau mai dau de-o poză pe care-am făcut-o acum unu, doi sau trei ani și nu-mi vine să cred. Atâția ani au trecut deja? 😲😲😲

În loc să vă doriți să treacă zilele „ca să”, doriți-vă mai bine să folosiți fiecare ceas, fiecare clipă, fiecare zi.

Că de trecut… oricum trec.
Da’ măcar să treacă cu folos.

V-am țucat!
O zi de miercuri… cu folos! 

With love,
Aura.

1597-un-pupic

 

https://www.facebook.com/auraboroslupu/

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

 

 

Reclame

3 gânduri despre „Miercuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s