Esență

 

Dacă ceva mă scoate din sărite și-mi scoală tăt păru’ de pe cap de zici c-am băgat degetele în priză e când îs luată de proastă.  Mințită în față și luată de fraieră.

Ultima dată mi-a sunat la ușă un comis-voiajor de la nu știu ce firmă de produse congelate, care imediat după ce i-am deschis, mi-a spus:
–Fac un sondaj și-aș vrea să știu ce se gătește în această casă.
Răspunsul mi-a venit prompt, nici n-am apucat să-l „rumeg”:
– Comis-voiajorii care-mi sună la ușă, i-am răspuns, cu un rânjet și-o privire grăitoare.
Cred că de atunci ocolește zona pe-o rază de câțiva kilometri.
Sau la telefon, când sună câte-un „zân” sau „zână”:
–Bună ziua, sunt cutare de la… (de obicei nu înțeleg nimic).
Și-apoi începe să-mi cetere despre cum poate să mă ajute să fac bani.
–Nu mă interesează, răspund prima dată cât pot de calmă.
–Adică cum, nu vreți să faceți bani? și ridică vocea cu două octave.
–Ba da, dacă-mi dai adresa ta…
Liniște.
Nu mai sună-n veci.

Sau alta:
-Bună ziua ,sunt… blablabla, am câteva întrebări, cred că nu deranjez.
-Ba da.
Liniște.

Ok, înțeleg că-și fac meseria. Dac-o pot numi meserie…
Că încearcă să vândă pricep, da’ să-ți vâre cu de-a sila pe gât… nu prea!

Și cam asta-i de fapt cu tot și cu toate.
Când chiar dacă nu vrei, ți se îndeasă pe gât.
Când chiar dacă nu ai nevoie, trebuie să accepți.
Când chiar dacă nu ți-e necesar, e musai să primești.
Am ajuns să facem compromisuri multe. Prea multe.
Am ajuns să acceptăm ca să nu supărăm.
Am ajuns să înghițim ca să nu deranjăm.
Ne-am uitat pe noi ca să ne gândim la alții.
Tăcem, înghițim în sec, ne oprim cuvintele în gât, acceptăm minciuni sau jumătăți de adevăruri ca să păstram relații, ca să nu ofensăm, ca să nu deranjăm.
Dar știți ce?
Nu-i nevoie.
Nu-i nevoie să facem compromisuri de nici un fel.
Când ai zis „da” vrând de fapt să spui „nu” nu ți-ai făcut nici un favor.
Când ai zâmbit în loc să plângi ți-ai renegat sufletul.
Când ai rămas amabil când de fapt ai fi vrut să țipi, ți-ai călcat mândria în picioare.
Și nu merită să facem asta pentru nimeni. Și nimic.
Esența noastră, a fiecăruia, e de excepție.
Păstrați-o. Protejați-o. Prețuiți-o.
E tot ce avem.
Spuneți ce gândiți. Manifestați ce simțiți. Lăsați măștile să cadă .
Fiți.

With love,
Aura.

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s