Site

No așe și no amu. Site mi-o trăbuit, site am.

Așe-i când te mâncă-n cur, îi musai să te scarpini!

O zi întreagă am stat ieri și m-am chinuit și m-am strofocat și mi-am stors creierii, de mirosea deja a creier prăjit în casă (amu până nu face scurt tăt îi bine!).

Da’ am reușit.

Nu-s super mulțumită de rezultat dar ținând cont de faptul că pornind să-l fac habar n-aveam cum se face, io zic că-i ok. Deocamdată.

Sugestii, sfaturi, comentarii, like-uri, distribuiri, accesări de site, etc. nici n-are rost să vă mai spun că-s mai mult decât bine venite și bine primite! Amu-s ca buretele! Tăt absorb (buretele sună mai bine decât alt super-absorbant!).

Și uite cum se adeverește vorba: „Orice șut în cur e un pas înainte!”.

Faptul că Facebook-ul mi-a blocat alaltăieri pagina mi-a dat imboldul necesar.

Și să știți că așa a fost de fiecare dată .

În cele mai disperate situații am găsit soluțiile cele mai bune.

E extraordinar cum după ce treci prin iad, ajungi în rai.

Și e… minunat!

NU DISPERAȚI NICIODATĂ!

Știu, momentul trecerii prin iad e cumplit.

Ai impresia că lumea se prăbușește în jurul tău. Că nu mai ai scăpare. Că totul s-a terminat. Și durerea, disperarea, panica, frica, sunt greu de suportat.

Eu reacționam, în primă faza, urât de tot.

Plâns, urlat, dat cu pumnii, tăvălit pe jos și smuls paru’ din cap.

„Why??? Why meeeee???” .

Apoi urma faza de amorțeală. Zombi. Nu-mi mai păsa. Fie ce-o fi. Asta e. Mă resemnam.

„Fuck. Fuck it all”.

Da’ urma faza cea mai mișto.

„Lets do this shit!”.

Revolta. Trezirea. Suflecatul mânecilor, scuipatul în palme și pus umărul la treabă.

Și-atunci eram de neoprit.

Căutat soluții, nișa în zid, calea de ieșire.

Și-o găseam întotdeauna.

Și se dovedea că de fapt totul a fost spre binele meu. Toată suferința, toate lacrimile, toate încercările, duceau doar spre mai bine. Mai sus. Mai aproape de ceea ce trebuia să devin.

Nu vă pot încuraja sau sfătui să „săriți” primele două .

N-am s-o fac.

Pentru că alea două faze sunt cele mai importante. Călirea. Trecutul prin foc și pară. Alea ne dau tăria de care avem nevoie. Alea ne șlefuiesc.

Vă pot însă spune să nu renunțați și mai ales să nu disperați.

NICIODATĂ!

Să fiți convinși că totul se așează așa cum trebuie și nimic ce se petrece în viața voastră nu-i fără rost. Chiar dacă nu-l vedeți încă, e acolo.

Și e minunat.

V-am țucat!

With love,

Aura.

♥♥♥

 

0AQ

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s