Euforia,extazul și efervescența sărbătorilor a trecut.

Ne-am întors la muncă. La rutină. La banal.

Ornamentele încep încet–încet să dispară. Brazii sunt scoși din case. Luminițele stinse.

La fel și voia bună. La fel și zâmbetele.

Încruntările și cutele de îngrijorare apar.

La fel ca și graba. Stresul. Grijile.

Dar nu-i musai.

Oare de ce în fiecare an povestea asta se repetă?

De ce imediat după sărbători uităm bucuria lor?

De ce redevenim banali?

Poate pentru că, pentru unii dintre noi doar atât înseamnă sărbătorile: luminițe, brazi, cadouri, mese-ntinse…

Însă pentru cei care simt mai mult și știu mai mult, bucuria asta nu doar că dispare ci se intensifică.

Se transformă în scânteie.

Devine farul după care ne călăuzim pașii pe parcursul întregului an.

Să-ncercăm să nu (re)cădem în banal.

Să-ncercăm să păstrăm zâmbetele.

Bunătatea. Empatia. Simpatia. Tot ce ne-a animat înaintea sărbătorilor, să păstrăm și după.

Să nu (re)devenim acri, ursuzi, răi, îngrijorați, stresați.

Ar fi păcat.

Nu s-a schimbat nimic .

Doar anul.

Să nu uităm promisiunile făcute.

Odată cu luminițele să nu stingem și scânteia aia pe care o aveam în preajma sărbătorilor.

Ar fi păcat…

Păstrați-vă scânteia. Țineți-vă promisiunile.

Odată cu trecerea sărbătorilor nu-i musai să „trecem” și noi.

With love,

Aura.

https://www.facebook.com/auraboroslupu/