Am început această călătorie de curând. Sunt încă novice, la nici două luni de când am început să scriu nu pot spune că mă pricep extraordinar de bine, sau că am strategii bine puse la punct de a atrage cititorii. Nu mă pricep la așa ceva, recunosc. Încă fac greșeli. Recunosc. Dar știu că tot ceea ce scriu e „pe bune” și din suflet.
Și mai trebuie să recunosc că acum, la sfârșit de an, sunt mulțumită.
Am deschis un blog personal, eu, cea căreia îi era frică și să scrie un simplu comentariu la vreo postare.
Dar uite că se poate. Când îți depășești fricile, când ieși din zona de confort și-ți spui: „Fie ce-o fi!” atunci de fapt dai voie aripilor tale să crească.
Vă mulțumesc oameni dragi, buni și de omenie că ați fost alături de mine. Vă mulțumesc pentru fiecare like, comment sau share.
Toți cei care m-ați citit, mi-ați dat curaj. Că nu bat câmpii (prea tare!).
Că ceea ce scriu nu-i ca o bătaie la niște porți închise.
Că cineva aude. Că mulți oameni rezonează cu ceea ce scriu.
Și-mi doresc ca-n anul ce vine să fiți și mai mulți.
Și vă doresc ca rândurile mele să vă aducă un zâmbet pe buze și-un licăr în priviri.
Senzația că ceea ce citiți a ajuns acolo unde trebuie: în inimile voastre.
Cam siropos, așa-i? Da’ se permite că-i sfârșit de an! 😉
V-am țucat și urările de sfârșit de an le las pe mâine, acum încep „bucătăreala”.
Bărbatu-meu e foooarte înțelegător cu mai nou descoperita latură a mea, dar când vine de la lucru are atitudinea aia: bine, bine, înțeleg pornirile tale „artistice” da’ noi ce mâncăm?
Așa că… musai ca de voie bună! 😉
Cu drag și cu iubire,
❤
Fragment din „Trăirile Aurei”.
Cartea poate fi comandată de pe Amazon:
Mulțumesc!
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu