Of – Aura B. Lupu

Bun. Ieri v-am scris despre un „of” al meu, care azi s-a dovedit a fi – până în momentul acesta – „of„-ul a încă vreo câteva sute de oameni. Nu m-am așteptat la un astfel de impact, recunosc. Dar înseamnă că sunt mulți oameni care suferă. De dor. Dor de casă, de familii, dor de sărbători petrecute alături de cei dragi… Dor. Știu foarte bine cum este să-ți petreci sărbătorile departe de tot ce-ți este drag și familiar. Cât de singur și-al nimănui te simți. Pierdut, trist, amărât… Însă dacă tu ai ales să pleci departe de casă, dacă tu ai ales să muncești și să trăiești printre străini, dacă tu ai ales să-ți faci un viitor în altă parte decât în țara ta de baștină, atunci… dă-i bice! Este singurul lucru pe care vi-l pot spune (sau scrie, mă rog ). Strânge din dinți, muşcă-ți buzele, bagă-ți unghiile în carne și mergi înainte. Răsplata o să vină, credeți-mă. Știu asta din tot ce-am trăit până acum. Dar până atunci, dacă tot ai făcut alegerea asta, în primul rând accept-o.
Adaptează-te. Integrează-te. Învață limba țării în care ai decis să emigrezi. Învață-le obiceiurile. Respectă-i (deși uneori când te întreabă dacă la tine-n țară ai curent, numa’ respectu’ nu-ți vine pe limbă! ) . Și nu uită că ești român! Păstrează-ți tradițiile, credințele și obiceiurile chiar și-n altă țară. Ne plângem, ne lamentăm că vai ce trist e Crăciunul printre străini. Poate fi trist, dar poate fi și frumos. Este alegerea noastră.
Când în seara de Crăciun în casă începe să miroasă a cozonac și a sarmale și a vin fiert cu scorțișoară sau a mere coapte, așa-i că parcă nu-i totul atât de trist și de pustiu și de urât? Iar dacă mai asculți sau cânți chiar tu niște colinde (nu contează că n-ai voce, contează s-o faci din tot sufletul și bojocii tăi) parcă începi să te simți mai… acasă. Despre asta este vorba. Când ai făcut o alegere, trăiește cu ea. Accept-o. Fă rai din ce ai. Fă să devină locul unde trăiești „acasa” ta. Pentru că cei care îți spun: „Ce bine de voi! Vouă ce va pasă! Aveți de toate!” o spun pentru că majoritatea dintre ei ar vrea să fie în locul vostru. (Bine, fără partea cu greutățile și cu încercările că na, aia e cam nasoală .) Dar uite că voi, cu tot cu partea asta nasoală, sunteți aici. Ați răzbit. Iar dacă vreți să fiți fericiți, dați-i bice! Iar dacă nu, asta e. România tot acolo o s-o găsiți…
Nu pleacă nicăieri.