Între trecut și prezent

Noiembrie.

O altă lună. Alte amintiri. Alte dureri.

Deși se spune că e bine să lași fantomele trecutului acolo unde le este locul –în trecut–, eu încă nu pot. Încă mă bântuie. Mai ales în zile că și cea de azi. Când vederea crizantemelor îmi provoacă greață. Instant. Ele săracele flori n-au nici o vină dar eu le asociez cu frigul, cu foamea, cu munca infernală, cu noroiul de pe haine și de sub unghii. Pe care oricât încercam apoi să le curăț, nu mai reușeam. Și-atunci trebuia să le tai adânc, până aproape în carne. La fel cum simt acum amintirile astea. Adânc. Până-n carne.

1 noiembrie. „Allerheiligen” cum zic ei. Luminația, cum simt eu. Sărbătoarea tuturor sfinților. Pomenirea morților.

Sute de crizanteme descărcate din camion, dat jos plasticul de pe ele, curățate de frunzele uscate și apoi așezate –pe culori!– pe mesele lungi cât o zi de post. Și Doamne ferește să încurc nuanțele! C-apoi chiar era pomenirea tuturor sfinților!

16-18 ore pe zi, muncite. Plătite însă doar 10, cu 5 euro pe oră (că restu’ intrau în contul chiriei și mâncării, cică!).

Știți cum e să faci flotări de foame? Când după câte o zi de lucru primeam pâine cu căpșuni? Sau comanda (că baba mea nu gătea!) mâncare pentru o persoană și-o împărțea la amândouă?

Când Adi îmi zicea „Dar du-te tu fată și ia-ți mâncare din frigider!”  io-i răspundeam că nu am ce să iau, că baba are în frigider doar apă. Atunci poate că nu mă credea. Cum să ții un frigider doar pentru apă? Așa că, atunci când a venit prima oară în vizită, ăsta a fost primul lucru ce i l-am arătat. Frigideru’ babei.

Sau știți cum e ca de ziua copiilor tăi, timp de 5 ani, să fii la 2000 de km distanță?

Sau seara, când urcai la tine-n cameră, să întorci poza lor de pe noptieră, pentru că știai că dacă o privești te bufnește plânsul și n-o să te mai poți opri. Iar a doua zi n-o să mai ai puterea s-o iei de la capăt.

16-18 ore pe zi. Cinci euro pe oră. Plătite însă doar zece…

Da, în câte-o zi ca și cea de azi încă mă bântuie. Fantome.

Pe care sper ca într-o bună zi să le las acolo unde le este locul. În trecut.

Pentru că prezentul meu e mult prea frumos ca să-l mai umplu cu mirosul crizantemelor.

Azi pomenim morții. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace pe toți!

Chiar și pe fantome.

With love,

 

Aura B. Lupu

Hamme,

01/11/2017

Fragment din cartea „Trăirile Aurei” apărută în 18 mai 2018.

Cartea poate fi comandată de pe Amazon

https://www.amazon.com/Trairile-Aurei-Romanian-Aura-Lupu/dp/6069461800/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1539621983&sr=8-1&keywords=trairile%20aurei

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€1,00

 

 

 

Reclame

Un gând despre „Între trecut și prezent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s