Pentru că e luna mea favorită, pentru că se apropie o dată importantă, „Pentru că vreau. Și pentru că pot.”, am hotărât ca 10 cărți să le fac cadou, cu autograf. 5 din „Trăirile Aurei”, primul volum și 5 din „Eu. Și atât”. Cui? Celor care o să îndeplinească două condiții: să știe din ce […]
Alte adevăruri despre zodia rac:– dacă vrei să muți un munte, spune-i unui rac că nu o poate face. E ca și mutat.– dacă-i intră în cap ceva racului, nu-i mai scoți nici cu burghiul. Da’ poți încerca.– dacă racul nu vede nicăieri o ieșire, o face el. O sapă, o râcâie cu unghia, o […]
O femeie nu-i puternică pentru că-și ascunde lacrimile, emoțiile, suferințele. E puternică tocmai când și le arată. Tocmai când, în ciuda lor, se ridică de jos, se scutură de praf și-o ia de la capăt. Tocmai când, cu vânătăi, cu urmele lacrimilor scurse pe obraz, cu rimelul întins și buzele crăpate, nu se ascunde în […]
M-am lăsat de fumat de vreo paișpe ani, dar tot mai am momente când tânjesc după un fum! Mai ales când mă trezește puță ăsta mic la 4 dimineața și nu mai pot s-adorm. La ora aia matinală străzile-s pustii, pe la 6 a început și ploaia, acum soarele a ieșit un pic de sub […]
Știți că-s omul suprizelor, https://aurablupu.com/2018/03/23/surpriza/, de sărbători am decis să fac cadou câteva cărți, însă surpriza cea mai mare a fost a mea, când am primit mesajele de mulțumire. Aseară a fost surpriza-surprizelor. Am complotat cu cineva de aici, care avea o prietenă în Madrid, despre care habar n-aveam că se număra printre cititorii mei, […]
Sunt foarte, foarte impresionată! Și știți că io nu-s prea ușor de impresionat. Dar azi, acum, asta mi se pare pur și simplu extraordinar, oamenii, lumea chiar se schimbă, nu-s doar povești, chiar devenim mai responsabili, mai corecți, mai buni. Aceeași poveste s-a repetat azi, ca până acum de nici nu mai știu de câte […]
A fost o experiență interesantă cea cu interviul, dar musai să fac niște rectificări. Nu mă consider nici pe departe autoare de bestseller, aș vrea io, poate doar dacă apar în vreun clasament de care nu știu eu, dar altfel nu pot spune asta, în opinia mea, un autor de bestseller vinde cărți în zeci […]
N-ai ce. N-ai cum. Nu poți. Decât să te topești. Să te scurgi. Să te prelingi. Să vezi că-ți aduce deja jucăria, că te înțelege când îi spui de premiu, că-i place muzica și se uita atent la un ecran, cu doi ochi plini de uimire și înclinând capul când într-o parte, când în cealaltă, […]
Articolul „Aplauze” https://aurablupu.com/2018/09/14/aplauze/ a fost inspirat de o fotografie pe care mi-a trimis-o Adi, când a găsit-o în calculatorul vechi. Deși amintirile stârnite de ea au fost dulci-amare, a fost și una tare faină, cea mai faină, amintirea puterii pe care mi-a dat-o acum muuuulți ani (vreo 17) când mi-au trimis-o, inițial. Eram departe de […]
Pe de-o parte văd lamentări cum că lumea nu mai cumpără cărți, că nimeni nu mai citește în ziua de azi, că toți pierd vremea pe telefoane și pe rețelele de socializare etc. Pe de altă parte văd maratoane cu citit, concursuri și luat la întrecere cine și câte cărți a citit în luna cutare […]
Greierii cântă-n iarba înaltă, neobosiți. Fluturii caută cu disperare flori, libelulele zboară-n tandem. Soarele se joacă de-a v-ați ascunselea de după norii cumulus, cu aspect de vată și de-un alb strălucitor. Mă uimește – încă – diferența de temperatură, când stă pitit, e numai bine, e perfect; când însă se arată, ghiduș, e arzător. Pârjolește. […]
Aura Bontea este cu Aura Lupu. „Că mi-e dragă rău, o știe.❤ Că felul în care scrie, atât de simplu, de curat și firesc, atinge părți ascunse din mine… o știe și pe asta, dar ce nu știe e că tare mi-aș dori să fie cât mai mulți cei care o citesc, pentru că sunt convinsă că […]
Când am fost blocată pe Facebook două săptămâni, pe blogul Aura B. Lupu (am primit interdicție, am fost raportată, li s-a năzărit roboțeilor lui Zuki că am folosit cuvinte nepotrivite, habar nu am, se întâmpla în 2018, imediat după ce mi-am deschis blogul), am fost avertizată de mai mulți cititori să salvez tot ce scriu […]
„Servus, Auraș. Vreau să împărtășesc cu tine o veste nemaipomenită: am învins cancerul! Am primit a doua șansă la viață și pentru asta vreau să îți mulțumesc și ție, că ai contribuit la recuperarea mea prin cărțile și prin puterea și voința ta. Îți mulțumesc mult pentru tot. Dumnezeu să îți dea sănătate și multe […]
„Fietsen” – adică biciclit. Ciudat, nu-i așa? Noi nu avem verbul acesta, românește este „a merge cu bicicleta”, belgienii însă-l au. Bine, eu, Adi și băieții facem tot felul de combinații româno-olandeze, pe care doar noi le pricepem (clopăcit, fițălit etc.). Ieri Adi a avut o idee foarte bună. Biciclitul. Fițălitul. N-am crezut că poate […]
Azi e „Luminația”. Pomenirea morților. Știu că mulți habar nu mai au ce-i asta, mulți sărbătoresc „Halloween”-ul, se costumează, își ornează casele cu păianjeni, capete de mort, vrăjitoare și dovleci cumpărați, gata făcuți, copiii merg cu „trick or treat”-ul. Fiecare cu tradiția lui, în fond. Și noi scobeam bostanii și-i puneam pe poartă, c-o lumânare-n […]
Credențu’ bunei mele era cufărul comorilor. Acolo se-ascundeau bunătățile și ce era mai de valoare. Nu c-ar fi avut buna mea aur și argintărie, biata avea doar câteva blide mai acătării – de porțelan, cum le zicea, nu de tablă! – și vreo câteva ștergare „de sărbătore„, pe care le ținea acolo împreună cu câteva […]
Oi fi io perimată, depășită, prăfuită, demodată etc., dar continui să cred că o relație adevărată e aia care se bazează în primul rând pe dragoste (reciprocă, să ne-nțelegem, să nu apară confuzii că „iubesc io cât pentru amândoi”, pentru că nu-i destul, capiși?), respect (tot reciproc, da? că dacă io te respect și tu […]
E vremea căpșunilor și-a frăguțelor. Culori vii, care ne vorbesc, ne spun povești: roșu ca sângele, verde ca iarba de-acasă, albastru ca cerul și alb ca părul mamei, nins de ani. În timp ce noi ne zbatem să facem și să dregem, natura-și mână mersul ei, își vede de treabă și de rost. Bine-ar mai […]
„I’m at that stage in my life where I keep myself out, of unnecessary arguments, so even if you tell me 1+1=5, you’re absolutely correct, enjoy.” Cam așa cu atmosfera din ultimele zile, săptămână chiar. Fiecare înțelege ce vrea, cum vrea și dacă vrea. Nu știu ce furtuni astrale-or fi, da’ se duce o bătălie […]
„Paște luminat și fericit. Binecuvântat și plin de bucurie, de liniște sufletească, de iubire creștină etc.” Urările pot continua la nesfârșit. Și vă mulțumesc din suflet tuturor celor care v-ați făcut timp să-mi trimiteți un gând bun. Aș vrea însă ca toate urările astea să le materializez cumva, să le transform în ceva palpabil; într-un dar […]
Cre’ că dacă mai văd multe ouă feștite încep să cotcodăcesc. Cre’ că dacă mai văd mulți cozonaci și păscuțe dau în diabet. Și cre’ că dacă mai văd multe postări culinare mă duc să caut – iar! – un loc de dat cu capu’. Paști. Înviere. Isus. Versus cozonaci, drob, păscuță, ouă roșii… De […]
Am hălăduit prin multe locuri. Am străbătut plaiuri minunate, mi-am răcorit tălpile în pâraie repezi și reci de munte, am băut apa lor strânsă în căușul palmelor, am bătut la pas păduri, le-am ascultat freamătul și le-am cules rodul. Hribi, lăcrimioare și brândușe, bureți galbeni sau iuți, coacăze, zmeură, măceșe… Dar cel mai drag mi-a […]
N-o să vă mai scriu despre știți voi ce. Sau cine, mai exact. Anumite dureri se scriu o singură dată și-apoi se poartă acolo unde le este locul: în suflet. O să vă scriu despre recunoștință. Că mi-a fost dat să pot să fiu. Recunoscătoare. Despre bucurie. C-am trăit-o deplin. Despre frumusețe. C-am văzut mai […]
Și iar mă-ntorc la fericire. Stând ieri pe-o bancă sub un pom, încălziți de razele soarelui și ascultând pasările, Adi a făcut o poză pe care-a postat-o – unde altundeva decât pe face-buc 😜 –, cu mențiunea că „se simte fericit”. Azi când deschid laptopu’ văd că-s câteva comentarii și no, ca o fomeie civilizată, […]
M-am bucurat citind într-un articol cum că UE a votat interzicerea din 2021 a produselor din plastic de unică folosință, dar oare în România se va ține seama de asta? Pentru că în Belgia chestia cu sortatul gunoiului e valabilă de mulți ani, pe când în România situația-i sub orice critică, am văzut asta în […]
Mulți habar n-au ce-i aia. Însă cei care-ați crescut la bunici, la țară, știți, nu-i așa? E „camera din față”. Locul în care „nu care cumva să intri încălțată, că te belesc!”. Sau: „intri numa’ dacă te trimit io acolo, nu de capu’ tău, să-mi sparji ceva, că iar te belesc!”. În casa de di’nainte intră […]
Toate poveștile de iubire-s frumoase la-nceput. Fluturi în stomac, sex în draci și jurăminte de iubire veșnică. El este cel mai cel, ca el nimeni nu te-a mai… iubit 😜, îi adori și păru’ de pe cap și pe ăla de pe piept, tot ce face – sau nu face – e perfect; ești ca […]
Fiți cuminți, măi oameni buni, și nu vă mai luați după grămadă! Cerneți bine informațiile și separați grâul de neghină! Nu vă mai scumpiți la tărâțe și ieftiniți la făină, nu mai acceptați să vi se arunce praf în ochi și nu vă mai luați după toate prostiile! Când vi se promite marea cu sarea, […]
Ce dorește orice om de pe lumea asta? Să fie fericit, nu? Dar fericirea are multe fețe, pentru fiecare poate să înseamnă altceva. Pentru unii fericirea e să fie sănătoși, pentru alții să fie bogați, să aibă succes, ș.a.m.d. Însă pentru cei mai mulți fericirea înseamnă să iubească și să fie iubiți. Pentru că cel […]
Bunicul meu mai avea o vorbă, (în afară de aia cu bătutul coasei 😜) de care mi-am adus zilele astea aminte. – Tu smultură, de-a cui ești? mă întreba câte-o tanti de pe șanț (știți voi radio-șanțu’, adică băgătoarele-n seamă care trebuiau să știe tot ce se întâmplă-n sat). – De-a lui Dica Hondii, răspundeam […]
E prima oară în 11 ani când nu-i lângă mine de ziua lui. Deși încerc să mă îmbărbătez gândindu-mă la cât de bine-i este în Viena și la cât de mult îi place acolo, inimuca asta a mea încăpățânată nu vrea s-asculte și se strânge. De dor… Crezi și speri că odată ce-s mari și […]
Suntem nimic. Fără rădăcini. Suntem deșertăciune. Fără firicelele de nisip care formează deșertul. Suntem mărunți. Fără să recunoaștem măreția celor de unde-am venit. Atunci devenim cu-adevarat puternici. Când nu ne uităm străbunii. Rădăcinile. Firele de nisip ce ne-au făcut să fim. Strămoșii care ne-au creat. Părinții, bunicii, străbunicii, înaintașii noștri. Toți. Trecutul. De unde ne […]
Aseară am simțit imboldul să plec. Brusc. Deși doar ce mă întorsesem de afară cu Edi, am simțit că trebuie să ies iar. Un sentiment straniu. Bine, imboldul ăsta, „dorul de ducă”, îl am dintotdeauna, nevoia asta de-a pleca departe „de tot și de toate” e veche, cred că m-am născut cu ea. „Îmi vine […]
N-am mai fost singuri acasă de nici nu mai știu când. Vlad e în Viena la studii, iar Sergiu în Praga cu prietenii, într-un „City break”. Plimbăreți – ca mă-sa – amândoi. Și chiar dacă la început mi s-a părut casa cam pustie fără ei, acum îmi place. E ceva… interesant. Ceva de care mi-am […]
„Reduceți stresul. Nu vă mai expuneți la stres. Feriți-vă de stres.” 😨😨😨 Nu este om pe lumea asta care să nu fi auzit cuvintele astea, într-o formă sau alta. Iar mie, de fiecare dată când le auzeam sau le citeam, primul lucru ce-mi trecea prin tărtăcuță era: „Pe bune? Faci mișto? Ia zi tu apei să […]
Fericirea e o stare. De moment. Să fim fericiți tot timpul, întruna și invariabil, io nu prea cred că e posibil. Să credem că fericirea e constantă și permanentă, e o păcăleală. S-o condiționăm (o să fiu fericit/ă „dacă” și „când”) e un alergat după Fata Morgana. Fericirea vine și trece. Se schimbă datele. Se […]
Nu pot spune c-aș fi specialistă-n relații sau măritișuri, da’ un lucru știu sigur: oricât de mult v-ați iubi și-oricât de bine v-ați înțelege – și potrivi –, certuri și discuții există în orice relație, în orice cuplu. Și-un alt lucru pe care-l știu și mai sigur este că-mi displac profund. Orice ceartă simt că […]
Ieri am cunoscut o femeie deosebită. Am povestit ore-n șir, însă parc-au trecut doar clipe. Este copleșitor sentimentul regăsirii cu cineva necunoscut. Sunt recunoscătoare că astfel de oameni minunați și extraordinari 🙂 îmi ies în cale. Că am onoarea să-i cunosc. Să-i privesc în ochi. Să le ascult vocea șoptită. Râsul sincer. Și zâmbetul deschis. […]
Ce ți-e și cu dorurile astea! Te-apucă tocmai când nu-i cazul și nu poți să le-mplinești. M-a lovit un dor de mă mănâncă tălpile, nu alta. Ca un copil mădărit* îmi vine să mă dau cu curu’ de pământ și să mă tăvălesc pe jos țipând: „Io vreau la mare! Vreeeaaaau!”.Dar pentru că-s o „duoamnă” […]
În fiecare an când mergem în România, mergem și la Nicula. Altfel nu se poate. Și de fiecare dată am parte de un cadou. De-o surpriză. Ceva se petrece. Ceva special. Ceva unic. Ceva minunat. O minune a mea. Iar asta începând cu prima, pe care deja o știți, cu mirosul florilor în plină iarnă. […]
No până azi n-am (prea) avut obiecții la vreme, da’ azi deja-i prea mult! O bolunzât* vremea (și multe n-are nici lupul) dacă mai plouă mult și-i tot frig. Zici că-s în Belgia, nu-n România, și-n Belgia-i ca-n România (după cum îmi spuneau ieri băieții, acolo e foarte cald). Parcă nici n-aș fi în vacanță! […]
Gesturi ascunse. Priviri pe sub gene. Tăceri cu subînțeles. Sunt multe modalități prin care transmitem și manifestăm ceea ce gândim și ceea ce trecem sub tăcere. Io una observ și simt foarte repede o stare. Dacă intru într-o încăpere în care a fost o ceartă înainte, îmi dau seama imediat. Simt. Percep. Absorb. E o […]
Cu fiecare zi ne apropiem de întoarcerea la rădăcini. Nerăbdarea crește și dorul devine tot mai acut. Încă un motiv pentru care iubesc iulie ăsta-i: că vine vacanța (nu cu trenul din Franța ci cu mașina din Belgia în România). Sau cu avionul, depinde de împrejurări. Nu că nu ne-am dori să vedem și alte […]