Se simte toamna. S-a răcit. Zgribulită, învelită c-o pătură, încercam să-mi încălzesc picioarele care erau, în mod excepțional, reci. De obicei ard și caut răceala gresiei ca să mai potolesc fierbințeala lor. În seara asta, nu. Poate și de oboseală, poate și pentru că-i toamnă, poate și pentru că de câteva zile plouă continuu și aerul s-a răcit, mi-a fost frig. Lumina deosebită ce se răsfrângea prin draperii m-a făcut să mă ridic și să deschid ușa larg. Da, așa cum bănuiam, un dublu curcubeu își ițea culorile, semeț. Strălucitor. Am urcat repede pe terasă. Da, așa cum bănuiam, a fost, după curcubeu, un apus de neuitat, cu atâtea nuanțe neobișnuite, cu atâtea culori! Am înfruntat umezeala și aerul rece. Fix la 8, când clopotele băteau, eu mă rugam sub un cer spectaculos. Să fie primit!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

13/09/2025