„Procesul de gaslighting este o formă de abuz psihologic în care victima este supusă îndoielii față de propria memorie, percepție și sănătate mintală. Pentru a realiza acest lucru, agresorul folosește diferite tehnici: de la negarea abuzurilor precedente, până la crearea unor situații în care victima sfârșește dezorientată.”

N-am știut că există un termen care descrie felul în care ești manipulat și șantajat emoțional, făcut să te îndoiești de ceea ce știi, vezi, simți și ești supus în permanență îndoielii de sine.

Gaslighting? Așa se numește când ți se induce mereu și mereu sentimentul de vinovăție, când ești făcut să ai impresia că orice faci și oricât, nu-i bine, nu-i suficient? Că nimic nu ajunge? Că tu ești mereu de vină, ești dintotdeauna defect, insuficient, că pentru a fi iubit, trebuie să meriți? Că trebuie doar să dai și să dai, cumpărându-ți astfel aprecierea și dragostea?

Așa se numește? Gaslighting? Când, chiar cu dovezile în față, ți se neagă tot și orice, și ești făcut să crezi că alta-i realitatea? Când indiferent ce faci, auzi doar reproșuri?

Gaslighting? Naiva de mine….

Credeam că se numește altfel.

Că-i doar egoism. Și neiubire.

Ce bine c-am învățat între timp să mă iubesc și să mă apreciez io, pe mine! Grea lecție. Poate cea mai grea din câte există.

Nu vă lăsați manipulați. Nu fiți marionete. Și nu mai fiți victime. Preluați controlul propriilor vieți. Creați-vă propria realitate. Și-aveți încredere în voi, în ceea ce vedeți, simțiți, auziți. Albul e alb. Iar negrul să rămână negru. Celor care vor să vă facă să le amestecați, spuneți-le, senini: „Hai, pa! Cântați pe la alte mese!”

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/09/2025