Când am văzut cine-i apelantul, am știut. Direct. Minunea se pregătea să vină pe lume. N-am mai știut de mine. Eram încă în pijama, nu-mi terminasem nici cafeaua. Ce să fac prima dată? Cum să ajung la spital mai repede? L-am sunat pe Adi. Apoi, val-vârtej, am fugit să mă spăl, să mă îmbrac… Vlad era deja în drum spre maternitate. De la noi, la ei, cu trafic, era peste o oră… Aș fi zburat!
Știam că ieri, marți, Gulnara avea de mers iar la spital pentru control, fusese vinerea și marțea trecută, pentru că depășise termenul _ 8 septembrie, era monitorizată des. Așteptam să-mi scrie ce-a zis medicul ei, când am auzit sunetul telefonului. Nu era ea, era Vlad. Chiar și înainte să răspund, am știut, am presimțit…
Trebuia băgată urgent în sala de operație. Cezariană. Mi s-a oprit inima. Sufletul mi s-a strâns și s-a făcut mic, mic de tot. Lacrimile au dat buzna. Le-am șters cu furie. Nu, nu-i momentul să plâng. Trebuie doar să ajung acolo. La copiii mei…
Pe drum nu s-au auzit decât murmurele rugăciunilor noastre. Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Tătucule Ceresc, ajută-ne, apără și păzește. Te rog, Doamne! Te rog, Măicuță Sfântă! Au trecut copiii ăștia prin atâtea! Grea cruce le-ai dat, nu-i părăsi acum! Te implor! Mai fă, rogu-te, încă o minune!
Eram în parcarea spitalului când am primit poza. Minunea se petrecuse deja. Minunea venise pe lume.
Ieri n-am plâns. Dar azi, acum, hohotesc.
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Măicuță Sfântă!
ELNARA, fetiță minunată, bine-ai venit pe lume!
Să fii fericită și sănătoasă, copil minune.
Iubită ești deja, peste putință.
Cu drag și cu iubire,
o bunică fericită.
17 septembrie 2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu