Când nu-ți place job-ul tău, de ce naiba-l mai faci? De ce nu cauți alceva și-l lași pe altul în locul tău, căruia chiar îi place ceea ce face?

Am o silă teribilă să interacționez cu oamenii nemulțumiți de slujba lor, care nici măcar nu mimează bunăvoința. Slujbași mediocri, înțepeniți pe-un scaun și-o lehamite de-a-și face treaba, de parcă cerându-le asta, le ceri să escaladeze Everestul.

La poștă sunt mai mereu astfel de specimene, evit cât pot io de mult interacțiunea cu ele și-mi trimit coletele on-line, din puncte de colectare, că-i mai simplu și mai lipsit de nervi. Câteodată însă nu-i posibil, cum a fost ieri, am avut de returnat două pachete, pe unul cuconița de după geam mi l-a preluat fără probleme, al doilea însă mi l-a refuzat. „Nu poate fi returnat prin poștă!” mi-a trântit-o sec. „De ce?”, am întrebat io, voit naivă. Pentru că nu v-a fost trimis prin serviciile noastre.” „Ba da.”, am contrazis-o calm, am primit și e-mailul de confirmare. Am vrut să-l caut și să i-l arăt, dar mi-a tăiat-o, acru: „Mergeți aici, la adresa asta, nu e departe, și-l returnați de acolo.”

Păi de ce să merg în altă parte, când eram în fata ghișeului și știam sigur că-l pot trimite de acolo? „Eu vreau să-l trimit de aici”, i-am zis clar și răspicat. Impasibilă, mi-a replicat: „Nu se poate! Vă mai pot ajuta cu ceva?” și m-a privit nerăbdătoare, evident sătulă de mine și de încăpățânarea mea, deși nimeni nu aștepta după mine. N-am plecat. Sunt și io dâcoasă. M-am așezat pe banca din poștă și-am căutat e-mailul. Când l-am găsit, am revenit în fața ghiseului, unde mă aștepta iar cu adresa cealaltă, afișată pe ecranul telefonului ei. Când a citit e-mailul, s-a făcut bordo la față. „Dar trebuie să plătiți, să știți!” „Știu, că n-am venit aici de proastă!”

Am plecat de la poștă direct pe lac, să scap de nervi. Pe ea am lăsat-o să clocotească.

Și totuși, nu înțeleg. Dacă-ți urăști jobul atât de tare, de ce-l mai faci? De ce nu lași pe altcineva, căruia-i place?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/07/2025