Sunt o ființă deplorabilă. Neserioasă complet și lipsită de voință. Clar, n-am toate țiglele la locul lor. Să rezist atâta vreme, să mă strofoc să slăbesc și iote, fată, ce-ai făcut? Te-a mâncat în dos? Te-a! Am rezistat eroic #fărăpită#fărăzahăr și azi, pusă de Hitipuc, am zis „La naiba cu ea, dietă!” Și-am făcut o prăjitură. Miroasă acum în casă dumnezeiește, a stafide, a coptătură, a vanilie. Bine, recunosc c-am mai trișat din când în când, de ziua mea am mâncat o savarină, mai am înghețată din ciocolată neagră în congelator, mai mănânc și câte-un iaurt cu fructe… Nu-i cea mai strictă dietă de pe lume și nici nu mă frustrez. Oricum, cântarul parcă-i bătut în cuie pe 77 de kile, de-acolo nu mai vrea să se miște decât cu câteva sute de grame, de-mi vine să-l arunc pe geam. Știu, ar trebui să mă duc la înot, dar la 18-20 de grade parcă nu-mi vine. În teorie toate le știu, cu practica stau prost. Și cu voința. Când mă gândesc la prăjitura aia cu brânză dulce, ce se răcește acum în bucătarie, când aromele alea amestecate de vanilie, brânză și stafide-mi gâdilă nările, n-am cum, n-am cum! Se duce pe pluă toată tăria și dieta. Ducă-se! La naiba, o viață am!

Voi cum stați cu voința? Dieta? Toate bune, țiglele-s la locul lor?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

26/07/2025