Câteodată, de prea multă oboseală, nu pot să adorm. Astă-seară, nici de grija Lunii Pline în Săgetator, sau Luna Cerbului, cum am citit că se mai numește. Am pornit pe strada cufundată-n beznă să o caut. Trecut de 11 noaptea, e, relativ, liniște. Pășesc cu grijă, să nu fac zgomot. Trotuarul e plin de cutii, mâine se colectează hârtiile și cartonul, aici sortarea gunoiului e obligatorie. Le ocolesc cu greu, uitându-mă mai mult la cer decât înainte. Și-o văd răsărind printre acoperișuri și crengile copacilor. E, într-adevar, portocalie. Obsesia mea pentru Luna Plină dăinuie din copilărie. Sunt rac, astrul meu e Luna, deci explicația e destul de plauzibilă. Mai popular zis, sunt o lunatică. Nu știu cum a trecut săptămâna asta. Prea repede s-a scurs. Poate de asta nu reușesc să adorm, aș vrea să mă bucur de vară, de nopțile lungi, de cerul plin de stele. Să dorm vara e pierdere de vreme. Oboseala însă își cere drepturile.
Mă-ntorc cu-aceeași pași grijulii. E miezul nopții. Măcar am poze cu Luna Cerbului.
Cu drag și cu iubire,
11/07/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu