Sufletul și inima

M-am făcut rea. Nefiresc de rea, pentru un rac ce-și pune(a) mereu familia și prietenii pe primul loc. Care alerga într-un suflet să le rezolve problemele, care empatiza imediat cu toate suferințele și nevoile lor și se făcea luntre și punte să le îndeplinească. Anul acesta am avut o revelație. Nu vreau s-o numesc dezamăgire,…

Aura B. Lupu

iulie 9, 2025

2 – 3 minute

Anul acesta am avut o revelație. Nu vreau s-o numesc dezamăgire, a fost de fapt o trezire dintr-un vis frumos, ce-i drept, în care toți ne iubeam necondiționat și ne păsa reciproc unii de ceilalți, ne ajutam și ne susțineam, măcar verbal, dacă financiar nu era posibil decât dintr-o parte (știți care parte era cea care mereu oferea, nu?), dar care-mi distorsiona complet realitatea. Realitatea că nimănui nu i-a păsat vreodată de nevoile și suferințele mele.

Când Vlad s-a îmbolnăvit, și-apoi Gulnara, când cumplita boală, al cărei nume nici nu mai vreau să-l scriu sau să-l rostesc, ne-a dat târcoale, o singură persoană de pe lumea asta mare mi-a oferit sprijinul financiar. Popa, cel despre care vă scriam aici: https://www.facebook.com/profile/100050240660312/search/…

ATÂT. Restul, dintre toți cei pe care i-am ajutat o viață-ntreagă, au tăcut. Brusc. Adânc. Așa cum s-a produs și falia din sufletul meu. Așa cum s-a răcit și s-a împietrit inima mea. Brusc. Adânc.

Și m-am făcut rea, extrem de rea. Îmi pasă, sufăr, empatizez, dar totul până la un punct. Punctul în care apare întrebarea: „Ei, toți cei pe care i-ai susținut și ajutat o viată-ntreagă, unde-au fost când TU ai avut nevoie de ajutorul și susținerea lor?”

Azi e o zi de răscruce. Am tăcut până acum. N-am scris nimic din ceea ce mi-a rupt sufletul și inima. Dar azi am decis să las în urmă tot ce nu-mi mai folosește. Tot ce m-a rănit. Dau glas durerii, pentru că nu vreau s-o mai simt.

Toate relațiile toxice, negative, care mi-au furat inocența, bucuria și fericirea, care m-au împovărat, m-au stors, m-au nefericit, le las să plece, să se dizolve, să dispară. Nu poți păși, nici în realitate, nici în vis, cu bolovani legați de glezne, indiferent cât de frumos e visul tău. Cei care te iubesc, îți dau aripi. Ei sunt prietenii adevărați. Oamenii de care ai nevoie, care merită să fie în câmpul tău personal.

Restul? Știți vorba aia, nu? De resturi nu avem nevoie.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

07/07/2025

Ei sunt Sufletul și Inima, în poza de mai jos.

Paris, iunie 2025. Vlad&Gulnara&