Multe femei, victime ale violenței domestice, tac. Înghit. Ascund. Trec sub tăcere. Și nu mă refer la cele aflate încă într-o relație abuzivă (aici tăcerea-i deja de alt fel). Nu. Ci la cele care-au scăpat deja. Și care n-au spus nimănui ce s-a-ntâmplat, care-au fugit și nu s-au mai uitat în spate, dar… tac. De ce? De rușine. No, amu nu mai pot io să tac! De nervi! Dragile și scumpele mele, n-aveți de ce să vă fie rușine!

Nu voi ați fost de vină. Voi ați fost VICTIME iar ei TICĂLOȘI!

Nu contează că-s directori, că-s profesori, că-s în nu știu ce funcții înalte și nu îndrăzniți să spuneți, că v-ar desființa. Că v-ar face praf și pulbere. Păi, v-au făcut deja. Iar prin tăcerea voastră vă mai fac încă o dată. Ei scapă basma curată și, cel mai grav, cu impresia că-s Dumnezei și pot face orice unei femei. Voi ați scăpat, dar următoarea care-i pică-n gheare?

Da, multe spuneți că n-ați vrut să afle copiii, că n-ați vrut să-i faceți nici pe ei de râs. Dar, trecând totul sub tăcere, tocmai i-ați făcut. Să nu vă-nchipuiți că ei nu știu, n-au văzut, simțit și auzit prin tot ce ați trecut. Vă mințiți singure, să știți.

Copiii, indiferent cât de micuți sunt, înregistrează tot. Privirea voastră tristă, vânătaia de sub ochi, bufniturile loviturilor încasate, plânsul muțește. (da, știu, plângeați în pernă sau ascunsă-n baie, ca să-i protejați, vă dădeați cu fard ca să ascundeți urmele loviturilor, purtați ochelari de soare-n casă ca să nu-i sperie ochii-nvinețiți și roșu-n loc de alb, da, știu, credeți-mă). Și-o să vă dați seama că ei știau ce se întâmplă când vor fi mari și-o să vă-ntrebe:

– De ce, mamă, ai rămas atât de mult cu el? De ce?

Nu mai tăceți. Nu mai ascundeți. Nu mai acoperiți sub covor, ca pisica. Mai devreme sau mai târziu, duhoarea o să iasă. Și-o să fie de zeci de ori mai intensă.

Cuvintele nespuse la timp, înghițitul și trecutul sub tăcere, sentimentul de vinovăție și rușine vă distrug, încet, încet.

Nu vă mirați că suferiți de fel de fel de boli.

Dați glas tăcerii. Spuneți cu voce tare tot ce-ați pătimit.

Strigați, urlați, țipați, loviți un sac de box, o pernă (ideal ar fi să puneți și-o poză cu moaca individului pe ea), manifestați tot ce-ați acumulat.

Și-apoi o să vedeți. O să simțiți totul cu adevărat. Fără rușini, fără vinovății, fără noduri în gât,

Succes!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/07/2018

#TrăirileAurei#Fragment#EuȘiAtât#Libris#Siono#AuraBLupu

Cărțile mele le găsiți aici ⬇⬇⬇

și aici ⬇⬇⬇

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2025 Aura B. Lupu

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendințe