Peisajul din Ardennen mereu mi-a amintit de România. Asemănările însă, din păcate, se cam opresc aici. Dacă la ultima noastră călătorie pe Transfăgărășan am găsit mizerie, aglomeratie, grătare fumegând și manelele bubuind din boxe, plus niște cozi infernale, aici totul e curat, îngrijit, frumos, aranjat, de parcă-i totul de dinainte trăsat și gândit cu mare grijă. La țărcălam*, adică. Se circulă liniștit. Am întâlnit mulți bicicliști și motocicliști pe drum, vremea a fost tare frumoasă, la 26 de grade este ideal de umblat pe coclauri. Ne-am dus în Bouillon (suntem în sud-estul Belgiei, în Provincia Luxemburg) iar priveliștea pe care am găsit-o sus, de pe Botassart, este, într-adevar, magnifică. Dezvăluie o imagine completă asupra Mormântului Uriașului din Bouillon – Le Tombeau du Géant. Forma dealului împădurit, înconjurat de curgerea domoală a râului Semois, ce formează o buclă, un meandru, i-a adus această denumire, dar și legendele locale. Conform uneia din ele, un centurion din armata lui Labienus, a ucis un gigant galic. Un bătrân i-a găsit apoi trupul și a decis să-l îngroape, cu ajutorul unor tineri, pe acest deal care se ridică la o înălțime de 250 m. Altă legendă spune că, în urma înfrângerii din Bătălia de la Sabis (numită și Bătălia de la Sambre) din anul 57 î.Hr., un războinic treveri, mult mai înalt decât oamenii obișnuiți (cu alte cuvinte, un uriaș), a preferat să se arunce în gol de pe o stâncă, decât să fie luat prizonier și să moară la Roma. Indiferent de legendă, acest sit, clasificat drept Patrimoniu Natural de Interes Peisagistic, este unul dintre cele mai cunoscute și fotografiate locuri din Ardenii Belgiei și de pe valea Semoisului. Văzând panorama am înțeles de ce. Este uluitoare.

Am urcat apoi la Castelul din Bouillon dar am renunțat să-l vizităm, era destul de aglomerat iar prețul biletului, 16 euro adulți/12 euro copii, ni s-a părut prea piperat. Am avut însă bucuria și șansa de-a urmări zborul unui vultur pleșuv care, sper să nu greșesc, este cel mai mare vultur din lume. Gratis.

Da, peisajul din Ardennen îmi amintește de România. De partea ei frumoasă și bună. Iar asta-mi alină, măcar puțin, dorul, și-mi îndulcește, fără tăgadă, gustul amar strâns în ultimele săptămâni.

Aura B. Lupu

31/05/2025