Fac multe fotografii. Oriunde văd ceva care-mi atrage atenția, mă opresc și fac poze. Vreau să păstrez frumusețea. Deosebitul. Culorile, florile, curcubeiele… Ceva-ul acela care mă stopează din rutină, care-mi încetinește ritmul din rotița de hamster în care alerg. Inspir, expir. Alții numesc asta suspin. Macii nu-s întotdeauna roșii, mai sunt și roz, și albi, portocalii sau mov. Iar curcubeiele apar uneori nu doar după ploaie, ci și-n jurul soarelui. Aure, cică, se numesc. Halouri solare. Privindu-le, îmi lăcrimează ochii. De la lumină, mă mint eu. Alții pot spune că plâng. Fac fotografii uneori în neștire. De parcă aș fura momentele frumoase, culorile, florile, curcubeiele, să le păstrez, stochez pe mai tarziu, când sufletul e trist, abătut. Să-mi amintesc că oricâtă urâțenie există pe lume, oricâte lacrimi, tristeți și dureri, există și motive destule de zâmbet.
Sunt multe flori, culori, curcubeie. Într-un cuvânt, frumuseți.
21/05/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu