În ultima vreme îmi găsesc greu cuvintele. Nu știu ce să vă mai (de)scriu. E multă frumusețe-n jur, vremea e splendidă. Și totuși ceva mă apasă. Inima mi-e grea și un nod în piept nu-mi dă pace. Știu, e un sentiment trecător, va trece. Se întâmplă multe în lume, pana de curent din Spania a făcut oamenii să se întrebe dacă nu-i mai bine să fie o țârucă mai independenți față de sistem, eu mereu am visat la o casă verde, care refolosește apa de ploaia, are un generator eolian, panouri solare care încălzesc apa etc. Cu nițică grădină în care să pot sădi niște legume, niște pomi fructiferi și câteva găini care să cotcodăcească prin ogradă. Am trecut peste sfatul UE zâmbind superior mulți dintre noi, când ne-au zis de kitul ăla de supraviețuire în caz de urgență, dar acum zâmbim cam subțire, nu-i zâmbetul nostru, așa-i? Că ne-am dat seama ce haos ar fi să nu mai avem deloc electricitate și cât de vulnerabili suntem în fața unei catastrofe.

Nu-mi mai găsesc cuvintele în ultima vreme. Însă cine știe? Poate că și perioadele astea de tăcere sunt tot un fel de pregătire.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30/04/2025