Nu știu cum e pe la voi, dar la mine e perioada „Deschid geamurile și ușile, să se-ncălzescă o țârucă și prin casă.”, adică e mai cald afară decât în casă, de făcut focul nu-mi mai prea vine, mai bine ies pe terasă unde mă coc direct, la soare, ca un cartof pus la rumenit în cuptor. Iar acum, în aprilie, e un soare atât de blând! Nu te arde, nu te înroșește, ci te înnegrește, direct. Fără loțiuni speciale, fără protecții solare și alte prostii. Spăl rufele des, mai des decât trebuie, doar ca să le umplu de el, de soare, de căldură și de mirosul de primăvară. Așa bronzată, în aprilie, cred că n-am mai fost din copilărie, când lucram primăvara grădina și-o pregăteam, după ce trecea iarna, de săpat și semănat și răsădit. Greblam frunzele și dădeam pomii cu var, și-acum parcă-i văd înșiruiți ca niște soldați pregătiți să dea onorul, verdele ierbii de sub frunzele moarte era anemic, gălbui, ca apoi, după nici o zi, scăpată de acoperământul ce-o înăbușea și n-o lăsa să crească-n voie, iarba prindea curaj, iar verdele devenea puternic și viu. Cum sunt culorile covoarelor mele, acum.
Ieri m-a apucat un avânt de făcut curățenie, dar nu ori de care, ci din aia, cum făceam mai demult. În ziua de azi curățenia e floare la ureche, totul e simplu cu roboții ăștia, le dai drumul prin casă și fac ei treaba-n locul tău. Nu, ieri am vrut s-o fac cu mâinile mele, să văd cu ochii mei cum renasc culorile covoarelor de prin casă, pe care le-am șmotruit temeinic, cu apă și oțet, ca pe vremuri. Mai știți? Mai sunteți zănatice ca mine, sau sunt singura nostalgică după mirosurile curățeniei și-ale primăverii de mai demult?
Suntem în Săptămâna Mare. E o perioadă specială. E un timp perfect de rugăciune, de întoarcere în sine, de curățat și pregătit.
Ieri am stat mult în genunchi. Pentru că da, curățând covoarele cu apă și oțet, e musai să stai în genunchi. Și, stând în genunchi, rugăciunile vin de la sine, nu?
E perioada în care deschid larg ușile, geamurile, căldura intră de afară-n casă, miroase a curat, a verde, a flori. A primăvară. Și-n timp ce soarele nu arde ci încălzește blând, când iarba înverzește, copacii înmuguresc și culorile prind viață, sufletele se primenesc.
Cu drag și cu iubire,
15/04/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu