Știti ce cred eu că o să ne ducă de râpă? Nu sărăcia, neajunsurile, nu invidia și critica, nu judecata și răutatea. Ci lipsa totală de respect, lipsa bunului simț și-a educației. Lipsa celor 7 ani de-acasă. Copiii fac ce văd acasă, îi imită pe părinți, devin copiile lor fidele, dacă nu cumva cineva le mai deschide, totuși, mintea. Tupeul și lipsa completă a rușinii, dezinhibiția, nu-s dovada unui caracter puternic, independent, nu-i un motiv de mândrie, să știți. „Ui’ la el ce înfingăreț e! O să se descurce-n viață!”, exclamă părinții când îl văd pe ăl’ mic cum dă din coate, cum nu știe să tacă și nici să asculte. Își formează personalitatea, cică. Îhî. O personalitate care-i ia la mișto pe ceilalți, care se crede buricul pământului și că toată lumea trebuie să graviteze-n jurul lui, e o personalitate de mitocan, bădăran, abuzator în devenire. Lipsa de respect și de bun simț o să ne pună capac, credeți-mă. Nu ura, nu dezbinarea, nu sărăcia sau invidia. Ci lipsa completă a rușinii.

Cu tristețe de data asta.

Aura B. Lupu

27/03/2025