Nu-mi spune că e imposibil. N-o să te cred. Imposibilul l-am transformat, de-a lungul vieții mele complicate, în multiple posibilități. Deci știu despre ce vorbesc. Nu-mi spune că e greu. Pentru că știu cum e, îl cunosc pe de rost. Doar de greu am dat în viață. Și l-am trecut. Zâmbind, scrâșnind, plângând, băgându-mi unghiile-n palme, dar l-am trecut. Nici nu-mi invidia binele de-acum, dacă nu mi-ai fost alături la amar. Și nu mi te plânge de greul tău. E treaba ta să-l depășești. Nu-mi spune că miracolele și Dumnezeul meu nu există. O să te contrazic acerb. Pentru că ele, miracolele și credința m-au salvat. De nenumărate ori. Nu-mi spune că lumea-i rea și oamenii-s invidioși. Atragi ceea ce ești. Vrei oameni-lumină în cale? Vrei o lume mai bună? Schimbă-te tu, mai întâi. Fii tu mai bun, mai înțelegător, crede în minuni, fii drept, cinstit, zâmbește des și bucură-i pe alții. Nu te mai complace în postura de victimă. Ca să nu mai fi, trebuie să-ți dorești să ieși din ea. Plânsul de milă, lamentările, văicărelile, au un rost. Dar trebuie să știi și când să te oprești și să-ți asumi responsabilitate propriei vieți. Doar așa o să reușești. Succes!
Cu drag și cu iubire,
18/03/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu