Mașinile circulă intens după miezul nopții, oare chiar toți suntem insomniaci? Mă uit pe geam. Ninge. Podeaua rece mi se lipește de tălpi. Aș deschide geamul, dar nu vreau să-l trezesc pe Adi, care sforăie de zor. Mă-ntorc în pat, sperând să-mi vină somnul. Nici vorbă, după aproape un ceas încă număr oi. Max se foiește și mă-npinge cu lăbuțele, apoi oftează. Respiratul lui ușor îmi dă un sentiment de liniște. Azi am fost cu bicicleta într-un sat din apropiere, la Oksana, cosmetolog. E o tipă super faină, ucraineană, am auzit de la ea povești ce-ți ridică păru-n cap, n-o să înțeleg niciodată cum poți să fii de partea unor cotropitori. Am oprit la întoarcere în mijloc de câmp, să am conversația mea obișnuită cu Dumnezeu. E locul preferat. E atâta liniște și pace acolo! Departe de lume, departe de mașini, de hărmălaie și agitație fără rost.

E trecut bine de miezul nopții și mașinile circulă mai ceva ca ziua. Mi-e greu să adorm. Oare mai ninge?

Aura B. Lupu

16/02/2025