Gerul de azi-noapte a fost înlocuit de-un soare strălucitor. Și, chiar dacă gradele nu-s multe, numa’ vreo tri, stau pe șezlong, pe terasă, adulmecând mirosul rufelor puse la uscat și nu-mi vine să cred că-i atât de cald în bătaia soarelui. Mă simt ca pe-un vârf de munte. Aseară, târziu, cu toată oboseala acumulată după o zi lungă, am spălat ș-apoi am scos așternuturile afară, să înghețe. Când am simțit cum se înțepenesc sub mâini, creponându-se, am început să chicotesc, ca o fetișcană pusă pe șotii. Azi dimineață le-am băgat în casă, inspirând mirosul ăla inconfundabil, după care am tânjit atâția ani. Frivolă, atât de ușor de mulțumit, sunt toată numai un râs și-un zâmbet. Niște așternuturi înghețate, un cer de cristal, un soare fierbinte și-o aromă din copilărie, împreună cu un ghemotoc de blană, mă fericesc. Mă fac să uit de stomacul ghiorăitor care-i supus, de vineri încoace – după un control medical și niște analize de rutină–, la un regim mai strict. Vântul adie. Picotesc. Max suspină de plăcere. Mereu, când am fost în conexiune cu cerul, am fost fericită.
Cu drag și cu iubire,
18/02/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu