Mie ceva îmi dă cu virgulă. Ceva nu se pupă.

Vrem să schimbăm bucătăria, că i-a ajuns biata 15 ani de folosință și uzură, și am căutat pe net să vedem ce găsim mai accesibil, ca preț, mii de euro io nu dau, și asta, de care m-am folosit bine-bugăt atâția ani, n-a fost scumpă, am luat-o de la Gamma, Adi a asamblat-o și uite că a ținut mai mult decât credeam. Eh, am găsit sub o mie de euro, faină, simplă, ne încadrăm în buget și model. Buuun. Ieri am fost musai să mă duc și la oftalmolog, în 6 luni, cele două perechi de ochelari – și de aproape, și de distanță, pe care i-am făcut anul trecut, nu-mi mai sunt buni, plus că perechea pentru depărtare nu i-am putut purta mai defel, mă lua cu dureri de cap și amețeli când voiam să-i folosesc. Baiul e că-s tot mai chioară și nu văd la distanțe din ce în ce mai mici (dacă am trecut pe lângă cineva cunoscut și n-am dat niciun semn, iertare, acum știți de ce), menopauza vine și cu altfel de „bucurii”, în afară de bufeuri. OK, alte dioptrii, alți ochelari, de data asta multifocali, mă duc cu rețeta la două magazine, ce credeți? Prețul lor e cât bucătăria nouă. Și nu varianta cea mai bună, cu lentile nu știu cât de speciale, nici cu rame de firmă, ci simple, ordinare, mai de Doamne-ajută. Cu reducere cu tot, ochelarii mei ajung să coste câteva sute bune de euro.

Văd că în fiecare săptămână am câte-un șoc din ăsta, financiar. Ba la Lidl, unde prețurile s-au dublat peste noapte, ba la optician unde, dacă înainte plăteam pentru băieți și Adi, că ei erau ochelariștii familiei, sub o sută de euro pentru o pereche, acum zici că cumpăr ochelari poleiți cu aur și bătuți cu nestemate. Cum pana mea să ajungă niște ochelari să coste cât o mobilă de bucătărie, frate? Mie-mi dă cu virgulă. Ceva nu se pupă.

Happy Valentine’s Day, dacă vă mai vine să sărbătoriți. Că mie, una, mi-a pierit tot cheful.

14/02/2025

P.S. Pozele-s de pe vremea când mă prosteam, purtând ochelarii lu’ bărbatu-mio. Hehe, dacă știam ce m-așteaptă!