Ieri dimineață, după ce-am văzut cât de frumos a nins, grăbită, am plecat spre parc. Știam că n-o să dureze mult omătul căzut peste noapte, aici schimbările bruște sunt la ordinea zilei. Și așa a fost, azi nu mai e nici urmă de zăpadă. Dar ieri m-am bucurat de ea, împreună cu ghemotocul meu de blană. Pentru scurt timp am redevenit copilă. Am fost singuri, nu mai era nimeni în parc și asta m-a bucurat și mai tare. Ne-am întors uzi leoarcă, obosiți, mirosind a curat, a iarnă, a zăpadă. Am curățat și trotuarul și scurgerile, îmbujorată și fericită că pot da toată mizeria, tot praful și noroiul strâns, la canalizare. Puteam sta în casă, la căldură, privind pe geam, dar prefer, când mă țin puterile, să acționez. Din fotoliu e simplu să ne dăm cu părerea și să ne lamentăm, aruncând în stânga și-n dreapta cu comentarii tăioase. Niciodată n-am criticat ceva ce nu m-am străduit, personal, să îndrept mai întâi. Abia când este peste puterile mele, apelez la cei care pot face mai mult decât mine.

Nu mai așteptați rezolvări magice. Nu mai tânjiți după ceva, omițând ceea ce aveți deja, la îndemână. Nu mai criticați și nu mai aruncați cu vorbe goale, înainte de-a găsi voi înșivă o rezolvare. Cade și para aia mălăiață dar, între timp, mai pot cădea și pietre. Suflecați-vă mânecile și puneți-vă pe treabă.

Rezolvările magice vin, însă, mai întâi trebuie activată magia din noi, din fiecare.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/02/2025