Am gătat de ștricălit și asamblat bluza. Mă rog, ce se dorea a fi bluză, ce-o ieșit, îi altă poveste. Așe-i când stai prost cu estimările. Mă vedeam io grasă, da’ în bluza asta mai intra încă o Aură, și mai grasă. Și-am zîs că înainte să o dezmembrez, să-mi fac o poză, amintire. Bine, nu-mi pare rău de timpul petrecut tricotând, mă ajută să-mi limpezesc și calmez mintea. Decât să mă scălâmbăiez pe Tik-Tok, cum văd că se poartă, mai bine împletesc, ascultând lucruri interesante și rugându-mă. Doamne, nu-mi lua mințile! Când văd femei trecute de 50-60 de ani, dansând lasciv și făcând gesturi obscene, mă ia cu trepidații. Doamnelor, vă rog io frumos, păstrați-vă un gram, nu mult, doar un gram de demnitate. Vine o vârstă la care nu se mai cade să faci anumite lucruri, nu mai putem purta ce purtam la 20 de ani, să dansezi ca o păpușă dezarticulată, îmbrăcată în fustă mini și cu decolteu adânc, serios, chiar nu mai merge. Decât să alergăm după o tinerețe pierdută, încercând să prelungim o iluzie, mai bine ștricălim. Chiar și niște bluze de trei ori mai largi, pe care apoi le dezmembrăm. Măcar asta ne împiedică mintea s-o ia (complet) razna.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

11/02/2025