Îi bai. Cu „B” mare. Am văzut cum s-au mărit prețurile treptat, am simțit la buzunar cum s-au scumpit toate cele, cum facturile cresc constant, continuu, dar astă-seară am primit lovitura de grație. La Lidl, cumpărând aceleași lucruri pe care le cumpăr mereu, am plătit dublu. Ba chiar mai bine. Și asta în decurs de câteva luni, nu compar cu o perioadă mai îndepărtată, că ar însemna să mă iau cu mâinile de cap și să strig tuluvai! Am venit vorbind singuri. Și scumpirile astea se petrec în timp ce salariile rămân aceleași, n-au crescut defel. Încep să mă gândesc serios la strânsul pungii, la economisit, pare-se că nu-i de glumă. Pe noi nu ne-a învățat nimeni despre asta, educația financiară, cum și în ce să investești era de domeniul fantasticului, noi învățam doar cum să supraviețuim. Eh, cred că-i de trecut înapoi pe modul supraviețuire, pe lăfăit și trăit bine nu mai e cazul. Ne întoarcem în timp, la cât mai puțin și raționat. Cu porțiuca, adică. Totuși, noi suntem învățați din comunism cu asta. Baiul e cu ăștia, mai tinerei, care habar n-au cum e să n-ai. Să te uiți luuung, cu jind, cu jale la ceva ce nu-ți permiți. Și hai, când e vorba de haine și încălțăminte mai e cum e, dar când e vorba de mâncare, e rău. Cu foamea nu-i de glumit. Până una alta, cred că mă apuc să învăț să trag cu arcul, să vânez, Adi știe să pescuiască, deci ne scoatem, hrana ne-o putem asigura. Că dacă prețurile cresc în halul ăsta în continuare, de la Lidl nu cred c-o mai putem face. E bai. Cu „B” mare.

Cu drag și cu iubire,

amazoana

Aura B. Lupu

03/02/2025