Sunt dureri pe care le porți mereu în suflet. Apăsări în piept, care nu te lasă niciodată să respiri deplin, complet. Adânc. Le duci în tăcere. Le simți constant. Și le accepți. Le înțelegi. Sunt ancore în realitate, te țin cu picioarele pe pământ. Altfel ai zbura departe, te-ai desprinde de lume, ai pleca. Sunt ca niște greutăți legate de glezne care, atunci când vrei să fugi, te țintuiesc. Te bat în cuie. Și le simți pătrunzându-ți prin piele, prin carne, prin oase. Dor. Rău de tot. Dar mai știi că durerea te purifică. Are un sens. Un rost. Vine cu o înțelegere profundă. Adâncă. De care aveai nevoie. Să te trezești. La realitate. Pe care-i musai s-o trăiești.
Cu drag și cu iubire,
04/02/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu