Aseară am văzut niște poze cu Aurora Boreală apărută în România, o minunăție de cer, nu alta, și-un fior de invidie m-a străbătut. Noi eram uzi leoarcă, toți trei, tocmai ce ne-ntorsesem de la plimbare. Aici n-a fost nimic spectaculos, dar am remarcat cerul un pic mai deosebit, ca hârtia de indigo pe vremuri, de ne pătam degetele și hainele când o foloseam. Era a doua seară când am ieșit la plimbare într-un orășel pustiu, unde n-am întâlnit nici țipenie de om. Doar câte-o mașină mai trecea-n trombă, de parcă poliția ar fi fost pe urmele ei. Însă nu mă deranjează, din contră, îmi place. Știți deja că-s altfel. Îmi place și să mă uit în casele oamenilor, acum, de sărbători, ferestrele-s luminate, jaluzelele nu-s trase, parcă te invită să privești. Văd niște siluete, un brad, o masă-ntinsă, o pisică sare pe pervaz și mă studiază curioasă, un câine mă latră, copiii stau pe telefoane sau pe tablete și regret că nu-i văd jucându-se. Și-ncep să țes povești, îmi imaginez conversațiile, care, cine este, cine, ce spune, parcă le aud și vocile. Una joasă, gravă, un do de pian, alta certăreață, scârțâitoare, ca un arcuș pe o coardă ruptă. Câteva case mai jos, pe strada mea, este lipită pe geam o bucată de hârtie c-un text scris de mână, care mă face mereu să zâmbesc: „Ți-a spus cineva azi cât ești de frumoasă?”. Îi știu pe locatari din vedere, ne zâmbim când ne întâlnim, sunt un cuplu tânăr, frumoși amândoi, au doi copii și-un cățel flocos, alb-negru, cu urechile lungi, pleoștite, se ignoră cu Max, reciproc. Aseară, făcând pozele la cerul ăla indigo, mi-a venit să întind mâna și să văd, se ia, oare, pe degete? N-am apucat să ajungem acasă, ne-a prins ploaia, neașteptat. Bine, nu-i neașteptat pentru Belgia, doar că bătea și vântul foarte tare și-n capul meu aveam ideea că atunci când vântul suflă prea tare, nu poate să și plouă. Oare de unde aveam io convingerea asta? Nu știu. S-a spulberat ieri seară, oricum. Privind acum pozele, totuși încă mă întreb: indigoul din ele se ia oare pe degete? Voi ce ziceți?
Cu drag și cu iubire,
02/01/2025
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu