Mă pregătesc să mă duc la dentist și aud răpăitul ploii. Deschid ușa larg, suspin și-o-nchid după ce filmez câteva secunde. Mda, o vreme „superbă”. Degeaba-s 12 grade dacă toarnă cu găleata, în decembrie. Mintenaș e Crăciunul și aici e potop. Spatele mă omoară, iar cafeaua nu mai are niciun gust, dintr-odată. Sper să se oprească până plec. E o vreme de trezit, uitat pe geam și băgat înapoi repede-n pat, nu de umblat pe-afară. Bine că n-am apucat să spăl geamurile, era cam degeaba. Azi am de mers pe la doctori și cheful e sub zero barat. Habar n-am cum să mă îmbrac, e o provocare zilnică. Verific de mai multe orarul autobuzelor, alaltăieri am avut surpriza să mă uit luuung după unul care pleca taman când ajungeam io în stație. Devieri, întârzieri, anulări și tot felul de piedici parcă urlă la mine să stau naibii acasă. Dacă programările astea la doctori ar fi mai ușor de făcut, cred că asta aș face. Sau dacă aș putea culege banii din pom, fără să merg la serviciu, probabil aș închide ușa și-aș arunca cheia, până la primăvară. Gata, Aura, hai, fii bărbată! Termină-ți cafeaua, pregătește-te și fă-ți treaba. Lasă văicăritul, ce dacă plouă? Nu te topești, nu ești vrăjitoarea din Oz. Hm… Deși nu-i o idee chiar rea, să fii (măcar uneori) vrăjitoare…

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19/12/2024