Mi-am făcut pofta cu vinul fiert și târgul de Crăciun. Și am ajuns și-ntr-o biserică în care, de prima oară când am văzut-o, mi-am dorit să intru, să mă pot ruga. Atunci veneam de la spital și-am găsit-o încuiată, în renovare, iar inima-mi ardea. A trecut un an și uite că Doamne-Doamne a avut grijă de-am putut intra, de data asta să mă rog cu inima plină de bucurie, dar mai ales să-i mulțumesc. Ești mare, Doamne, și ești atât de bun! Iar biserica ta e minunată. Acum îmi mai doresc să urc, odată și-odată, până-n turla ei. Câte se pot schimba într-un an! Și cât de multe se petrec! Uneori trec anii, unul după altul, calmi, lini, plați, fără multe întâmplări, și-apoi într-unul se condensează toate, cât pentru zece vieți. Mă întreb cum oare putem trece prin atâtea fără să clacăm? Cum de nu ne prăbușim? Și tot eu îmi răspund: cu ajutorul Celui de Sus. Altfel? N-avem cum.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

16/12/2024