Cea mai bună investiție: haina asta lungă. În sfârșit pot merge cu bicicleta fără să chițăi de frig. Bani pe care chiar nu-mi pare rău că i-am dat. Mă felicitam azi, pedalând la 3 grade, că am cumpărat-o, deși, când Adi mă tot bătea la cap să-mi iau și io o haină ca lumea, nu numa’ din alea, de țifroșag, până-n cur, mă făceam că nu-l aud. Eh, a cam avut dreptate (să nu-i zîceți, c-apoi iar nu să mai dă nici p-un jeb de cuie, de măreț ). Bine, n-am crezut c-o să fie necesar, iernile aici sunt de obicei mai blânde, nu-s ca-n România, cu zăpezi mari și zile-n șir cu minus grade. Sau poate c-au fost și până acum ierni mai grele, doar că nu le-am simțit io așa. Ce să faci, asta e, devenim mai sensibili odată cu vârsta. Oricum, am fost tare bucuroasă că am putut merge iar cu bițigla la serviciu, mi-a fost dor să dau din pedale și să respir aer curat. Și mi-a fost și mai dor de natură, de balta mea, de aleea și câmpul pustiu. De liniște. La întoarcere am venit totuși pe drumul principal, chiar dacă-i mai lung, n-am îndrăznit să vin prin pădure, au fost știri cum că au apărut și pe aici porcii mistreți și n-am chef de vreo întâlnire de gradul zero. Nu de alta, dar ar fi păcat de haină.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/12/2024